04. Mugur Aksy – stana nelocuita (Republica Tuva, partea 2)

Ziua 11, Miercuri, 24 Iulie 2013

E aproape ora 16:00. Iesim din Murgur Aksy ametiti de foame. Imediat dupa sat ne oprim pe malul raului sa mancam. Ploua marunt, dar nu conteaza, stomacul a preluat controlul 🙂

Desfacem cateva conserve sa ne potolim foamea. Pana terminam de mancat se opreste ploaia si incepe sa se lumineze. Iese si soarele. Trece si convoiul cu nunta din sat (din cauza carora nu am putut sa mancam la singurul local din zona).

Plecam mai departe. Nuntasii sunt toti adunati la un monument din apropiere unde isi fac fotografii. Gigi ne propune sa mergem la nuntasi. Ceilalti 3 nu vrem, dar acum cand ma gandesc imi pare un pic rau. Cred ca ar fi fost distractiv.

Dam de o zona mlastinoasa. Cautam o cale de trecere.

Se vede iar Mongun Taiga, varful de 3970 m ce face parte din UNESCO.

Urcam spre un pas

Ajungem in varful pasului, de aici se coboara si se urca in alt pas, si mai inalt. Trecem prin mai multe pasuri de peste 2000 m, cel mai inalt este de aproape 2600 m. E pustiu, nu trece nici o masina. Nici iurte nu prea sunt.

Se vede gardul din zona de granita. In fata este Mongolia.

Langa pod este un post de control parasit. In spatele norilor, unde ploua este varful Mongun Taiga.

Pe la ora 19 ne gandim sa punem cortul; in jurul nostru nu sunt chiar conditiile ideale, asa ca ne intoarcem putin in zona raului unde vazusem niste iurte. In fotografia de mai jos se vad 2 stanci undeva in departare, pe de o parte si alta a raului si langa fiecare stanca este cate o iurta. Noi ne orientam catre cea din stanga.

Mergem la iurta sa intrebam daca ne putem pune cortul langa ei. Din pacate parintii nu sunt acolo si intrebam copiii. Ne arata ei o directie catre rau, un pic mai departe. Desi afara este destul de frig si bate vantul tare, copiii n-au nici o treaba si sunt in picioarele goale.

In spate se vede Mongun Taiga

Discutam un pic intre noi. Baietii zic sa punem corturile langa rau, eu sustin ca nu e bine ca nu suntem vizibili de la iurta. As fi preferat sa punem corturile undeva mai aproape in zona iurtelor lor. Pana la urma ajungem langa rau si ne instalam corturile.

Peisajul este magnific. Bineinteles ca se vede faimosul varf despre care am tot pomenit pana acum.

Peste rau, dupa cealalta stanca este alta iurta.

Mai este destul timp pana se intuneca. Ma urc pe stanca de langa noi. Se vede iurta unde am intrebat de locul de cort. Copiii trebaluiesc pe acolo, dar adultii sunt plecati sa aduca oile.

Pe vale in sus spre munte mai sunt cateva iurte.

Imi pun niste apa la fiert ca sa-mi prepar o mancare la plic. Ma instalez comod pe scaun,  imi desfac o bere si admir peisajul. Cum stateam eu linistit apar niste localnici beti.

Parcheaza langa noi si incep sa se simta ca la ei acasa. Se urca pe motociclete, se servesc cu berea noastra. Nu prea avem ce face decat sa-i lasam in pace. Vorbim cu ei, mai si radem.

Ne tot intreaba daca avem vodca. Stiam de pe internet despre localnicii Tuva. Am citit alte jurnale de calatorie. Sunt cei mai neprietenosi de pana acum. Majoritatea sunt beti.  Este bine sa-i eviti, iar daca vin la tine cu bautura sa nu te inhami cu ei. Foarte usor se pot aprinde si devin violenti. Punem camera pe trepied si o lasam sa filmeze. Dupa vreo 10-20 minute isi dau ei seama ca nu le convine ca filmam si ne pun sa luam camera de acolo. O mutam in alta parte, dar tot ii filmam. Dupa cateva minute ne zic iar sa mutam camera.

Dupa vreo ora jumate scapam de ei si ne bagam prin corturi sa mancam.

Pe la 1:30 noaptea ma trezesc in urlete. Se vede ca si cum ar fulgera. Afara ploua torential. Sunt 2 sau 3 dintre ei, au venit cu caii si in momentul ala unul era urcat pe motorul meu si altul ii facea poze cu telefonul si cu blitzul. Gigi iese din cort, spune “ne panimayu” si apoi intra la loc. Eu am intrarea la cort pe partea lor, deschid un pic fermoarul si ma uit la ei. Din fericire nu ma observa si isi vad in continuare de treaba. Stau vreo juma de ora acolo si se suie pe toate motoarele. Cred ca erau beti, altfel nu se explica ce au cautat la ora aia si cum au reusit sa stea in ploaie atata timp. Sa nu va imaginati ca aveau haine de ploaie la ei. Evident ca tot timpul asta stau in pozitie de alerta. Dupa ce pleaca rasuflam toti usurati. Dar… mai dormi daca mai poti !

Ziua 12, Joi, 25 Iulie 2013

Chiar dimineata cand iesim din cort apare unul din parintii copiilor pe care-i intrebasem de cort in ziua precedenta. E foarte pasnic. Ne cere sticlele de plastic goale. Ii dam si niste creioane colorate pentru copii (inainte de plecare am cumparat din Bucuresti niste creioane colorate si caietele sa dau la copii). Daca dadeam de el acasa probabil puneam corturile langa iurta lor si nu aveam parte de acel episod neplacut cu localnicii beti.

Strangem cortul repede ca incepe ploaia. Avem noroc ca se termina imediat. Chiar la iesirea spre drumul principal apare un curcubeu de toata frumusetea.

Vedere spre Mongolia

Trecem prin cateva pasuri in directia Kyzyl Khaya.

Sunt haioase indicatoarele astea pe drumurile neasfaltate

Ajungem in Kyzyl Khaya.

Ne luam chiar dupa trackul de gps dar drumul se termina intr-un rau imposibil de trecut. Ne intoarcem in sat sa intrebam lumea. Primii localnici iesiti in cale ne arata directia raului. Bine bine, dar pe unde sa-l trecem.. nu ne lamurim. Ne mai invartim noi pe acolo pana gasim un birou de nu stiu ce institutie. Au ei pe perete acolo o harta si ne spun ca sunt chiar si niste poduri. Ne spun sa tinem pe langa rau, ca este drum. Aflam ca este  un pod la marginea satului.

Iesim din sat increzatori. Gasim podul. Il trecem fericiti dar imediat urmeaza o trecere printr-un rau. Mergem vreo juma de ora pana cand ajungem la alt pod. A iesit soarele si s-a facut cald. Oprim sa mancam niste conserve. Apar iar norii. Noi inca nu stim ce ne asteapta si suntem relaxati.

Mai mergem un pic si dam de prima trecere serioasa prin rau. Din cauza ca a cam plouat in ultimile zile apele sunt destul de mari si e inundata o portiune de drum.

Trecem noi cu bine si de asta si continuam drumul prin pustietate.

Ajungem iar intr-un loc unde drumul se termina in rau. Cautam in susul si in josul raului un loc de trecut. Incercam chiar sa testam trecand pe jos. Curentul este foarte puternic si Bogdan, intr-un moment de neatentie, se dezechilibreaza si face o mica baie.

Ne invartim vreo ora pe aici  si ne tot intrebam ce sa facem. Se vede un drum undeva peste un deal, dar nu se pupa cu ideea pe care ne-au zis-o  localnicii in sat, sa tinem raul, asa ca nu il incercam. Aproape ca ne hotaram sa ne intoarcem in Kyzyl Khaya si sa o luam pe dincolo prin mlastina cand vedem o masina care trece pe langa noi si dupa un timp apare pe drumul de peste deal. Gigi spune sa mergem sa incercam… zis si facut. Avem noroc,  asta e drumul. Ne scoate un pic mai incolo, tot pe malul raului.

Mai trecem printr-un singur rau mai mic, si dupa aia numai peste poduri.

Iesim din vale. Dam in “open space”. Deja ma simt mai bine, imi zic ca gata, am terminat cu greul. Exact atunci dau de niste noroi si ma dezechilibrez. Tin eu motorul cam 30 de secunde intr-o pozitie foarte dificila, dar pana la urma il las sa cada pe jos. Baietii erau mai departe si nu s-au prins ce faceam eu. Vine Bogdan primul sa ma ajute. Pune motorul pe cric, dar fiind terenul ud nu sta mai mult de 1 minut si cade pe o parte.

Cu prilejul asta facem o pauza scurta. Ne propunem sa ajungem si la lacul Khindiktig-Khol’ daca tot am batut atata drum. Ar fi vreo 6 km pana la lac, din drumul nostru.

Trecem si de celebrul pod din republica Tuva.

Dupa vreo 10-15 minute de la cazatura motocicleta lui Bogdan se opreste. Incercam s-o pornim dar nimic. Il remorchez eu, dam niste ture pe acolo, degeaba. Ii schimbam bujia… tot degeaba. Bujiile arata bine. Vorbeste la telefon cu mecanicul din Romania. Aflam ca din cauza cazaturii s-ar putea sa nu mai faca bine contact ceva. (Motocicleta a cazut exact pe partea cu pompa de benzina. Pe rackul de protectie din fata fiind montate niste gentute, au dat soc direct in pompa la impactul cu solul).

Deja e cam tarziu.  Trebuie sa ne apucam sa desfacem rezervorul sa avem acces la pompa de benzina. Nu stiu cine are o idee “stralucita”. In apropiere se vede o stana parasita, dar e sus pe un deal si e cam abrupt. Ne zicem sa urcam acolo motocicleta lui Bogdan… si cum se poate urca decat remorcata de mine. O iau usor usor. La un moment dat ma dezechilibrez si cad, undeva in urcare. Se urca Andrei in locul meu si eu pe motocicleta lui Bogdan. Incearca Andrei sa plece de pe loc, merge foarte putin si se aud niste zgomote puternice de la motorul meu… (a crapat ambreiajul, dar aveam sa aflu a doua zi). Oprim imediat si impingem ambele motociclete pana sus pe deal. Muncim toti 4 la actiunea asta pentru ca sunt foarte grele.

Ne instalam corturile si ne punem rufele la uscat. Cerul e acoperit, dar macar nu ploua. Apare o masina cu niste localnici. E proprietarul stanei dar noi nu stim inca. Ne intreaba ce facem acolo si cand plecam, noi ii spunem ca avem probleme la motociclete. Sta un pic si pleaca.

Bogdan se apuca sa-si desfaca rezervorul . Ajunge la pompa de benzina, o scoate si o pune la loc. Da o cheie si porneste.

Ziua 13, Vineri, 26 Iulie 2014

Dimineata dupa ce ne trezim ma apuc si eu sa lucrez la motocicleta mea. Dupa ce demontez capacul de la ambreiaj imi cam pica fata. Discurile sunt facute bucati si oala are dintii sparti. Pun capacul la loc si cad pe ganduri.

Apar in curand si localnicii de ieri. Doi sunt pe o motocicleta ruseasca si ceilalti intr-o masina 4×4. Imediat ne invadeaza dita mai turma de oi. Le baga pe toate in staul si apoi le lasa sa iasa una cate una printr-o poarta intredeschisa. Doi baieti se apuca sa le numere. In timp ce le numarau, Gigi il bate pe umar pe unul din ei sa se dea la o parte ca sa poata face niste fotografii. Baiatul pierde numaratoarea.

Dupa ce ies toate oile le mai baga o data inauntru pentru verificare.

Cum avem o imprimanta foto Canon Selphy cu noi ne gandim sa le facem o surpriza; le propunem sa ne facem niste poze impreuna si sa le dam pe hartie.

Ne grupam in fata stanei, langa motocicleta mea si punem aparatul pe trepiedul lui Gigi. Bogdan este imbracat in hanorac verde. Proprietarul este in spatele lui Bogdan si are 42 de ani.

Daca la inceput erau mai rezervati, dupa ce le dam poza de grup sunt foarte incantati si fata proprietarului ne roaga sa-i facem o poza pe motocicleta. Vazand asta, mai vor si altii poze cu motocicleta :). Gigi ii mai face fetei niste poze la fereastra. O cheama Belchit Maa si are 10 ani.

Inauntru am amenajat un mic laborator foto

Oamenii isi termina treburile pe aici si se pregatesc de plecare. Bine bine, dar eu ce ma fac?? Il intreb inca o data pe proprietar daca stie pe cineva care imi poate duce motocicleta in Kosh Agash. El imi arata masina lui. Nici daca ii scot ambele roti nu incape. Prima idee care imi vine in cap e sa raman eu aici la stana si baietii sa se duca in  Kosh Agash sa caute ajutor (sunt peste 100 km pana acolo). Dar aici nu mai ramane nimeni si ar fi cam neplacut sa raman singur. Localnicii imi spun sa vin cu ei la iurta lor, care e la cativa km mai la vale.  Imi iau ei bagajele in masina si imi sugereaza sa imping motocicleta pana acolo ca e numai la vale si e aproape. Ma tracteaza baietii pana la iurta si apoi pleaca spre Kosh Agash.