Ziua 13, Vineri, 26 Iulie 2014
Ajungem la iurta. Initial nu sunt toti acasa. Nu vad UAZ-ul si nu sunt sigur daca am nimerit bine. Sunt intampinat de cativa copii si femei care se uita mirati la mine. Noroc ca apar imediat si ceilalti cu masina. Ii intreb unde pot pune cortul. Dupa ce ma instalez vine cineva cu un ceai si niste turte. Vine Belchit Maa cu alti copii si incep sa imi puna intrebari. Dupa un timp apare unul din parintii copiilor (o femeie insarcinata) si le zice sa ma lase in pace. Intre ei vorbesc dialectul local. Daca am inteles bine sunt etnici Tuva dar au casa si in Kosh Agash (Republica Altai), unde locuiesc iarna. Sunt mai multe familii cu copii mici aici. Cred ca cel mai mic are intre 2 si 3 ani. Cand ajung eu e in fundul gol cu o bluza cu maneca lunga pe el.
Incerc sa-l intreb pe proprietar daca pamantul de aici este al lui. El imi arata ca tot de jur imprejur e al lui, inclusiv stana unde am dormit noi noaptea precedenta. Iarna ramane cineva in munti la stana cu animalele si restul se duc jos in sat. Incerc sa-mi imaginez cum e sa traiesti iarna izolat acolo in munte la temperaturile alea. Nu este nici macar semnal gsm.
Imi scot scaunul la soare si ma apuc sa-mi pregatesc niste mancare la plic. E frumos afara, e liniste deplina. Ma simt bine, ma relaxez. Adevarul e ca mi-am dorit inca de la inceputul excursiei sa pun cortul intr-o zi devreme si apoi sa ma relaxez. Nu pot sa zic ca-mi pare bine ca mi s-a stricat motocicleta mai ales daca ma gandesc la toate consecintele financiare, dar exista si niste aspecte pozitive.
Norii tot apar si dispar. Cand apar e de hanorac, cand dispar e de maneca scurta.
Belchit Maa vine impreuna cu alta fetita mai mica ca ea la mine si ma roaga sa-i fac poze pe motocicleta. Ii fac, dar nu i le pot da pentru ca imprimanta e la Bogdan.
Ma mai invart pe acolo pana ajung pe malul lacului din apropiere. A doua zi e sambata si e o sarbatoare. Nu stiu daca are legatura sau nu cu sarbatoarea, dar cei mai multi dintre ei merg la lac sa se spele. Apa este destul de rece, dar probabil daca te nasti aici ti se pare calda.
—
In timp ce eu petrec timpul cu familia din Tuva, ceilalti trei pleaca spre Kosh Agash. Sunt peste 120 km pana acolo dintre care vreo 80 de offroad destul de serios pe anumite portiuni.
Urcarea spre pasul Buguzun, granita dintre Republica Tuva si Republica Altai
Chiar la iesirea la asfalt sunt intampinati de un curcubeu
Baietii ajung la lasarea serii in Kosh Agash si se cazeaza la pensiunea Zarea (unde am stat si in 2010 in drumul spre Mongolia).
—
Si sa revenim in Tuva
Ma simt ca intr-o emisiune de pe National Geographic. O sa asist la ridicarea unei iurte si sunt foarte fericit. Imi mai alunga din supararea cu motocicleta.
Pentru inceput toata lumea participa la mutarea materialelor la cateva sute de metri mai incolo, pe malul altui lac unde se va ridica iurta. Ii intreb daca pot ajuta, si ei imi arata materialele. Ma apuc si eu sa car cu ei.
Dupa ce terminam cu materialele eu ma intorc la cort. Proprietarul vine la mine si imi face semn sa vin cu el sa vad cum se ridica iurta.
Primul pas: se stabileste intrarea. Bineinteles cu vedere la munte si lac.
Incep sa puna “peretii” si ii leaga intre ei cu sfoara.
Dupa ce termina cu peretii incepe o ploaie torentiala. Baiatul cel mic inca se joaca prin ploaie pana il trimite maica-sa in iurta cealalta la adapost. El pleaca agale spre iurta fara nici o graba. Apare la un moment dat cineva si il ia pe sus sa il duca mai repede la adapost.
Fug si eu repede si ma bag in cort. Ploua cu soare. Tin usa deschisa la cort pentru ca ploaia bate din spate si nu intra apa. Ultimii copii ramasi afara o iau la fuga spre iurta.
Ploaia se opreste repede. Dupa cum ne-am obisnuit suntem rasfatati cu un curcubeu de toata frumusetea.
Prima iurta
A doua iurta
A treia iurta tocmai se construieste
Ne intoarcem la construirea iurtei. Dupa instalarea “zidului” trebuie pus acoperisul. Aici e o procedura mai complicata. Cineva trebuie sa tina cupola sus si ceilalti infig betele de sustinere in ea. Cu un zambet larg pe fata imi arata ca eu sunt cel mai inalt si imi fac semn sa vin acolo sa-i ajut. Imi arata soba de fier din mijlocul iurtei si imi fac semn sa ma urc pe ea si sa tin cupola. Ma urc eu acolo vesel si entuziast, dar dupa ce imi pun cupola in brate imi piere instantaneu tot zambetul de pe fata. Nu stiu cate kile are, dar mai mult de vreo 30 secunde nu pot s-o tin deasupra capului cu mainile intinse in sus. Ei incep toti sa rada si vine unu d-al lor, mai vanjos; ma da la o parte si se urca el in locul meu. Se vede pe fata lui ca se chinuie sa tina cupola cu mainile in sus dar nu zice nimic. El pe soba, eu pe langa el cu mainile intinse ajungem la acelasi nivel :). Dupa ce monteaza mai multe bete de sustinere plecam de acolo si ne apucam sa montam restul betelor. Montez si eu vreo 2-3 dupa care proprietarul imi arata aparatul foto … cu alte cuvinte: ma baiatule ia apuca-te tu de pozeaza ca ne cam incurci :).
Copiii sunt foarte veseli si imi tot pozeaza. Probabil mai spera la cateva printuri pe care le-as face cu placere, dar nu ii pot ajuta cu asta pentru ca imprimanta e la Bogdan in Kosh Agash.
Ultimul pas: izolarea iurtei
Seara ma cheama inauntru sa mananc cu ei. Nu e greu de ghicit ce mancam: supa de oaie; stiu ca nu suna prea bine, dar e chiar buna. Au si paine facuta in casa, foarte gustoasa. Fiecare ragaie nestingherit in timp ce mananca. Incheiem masa cu un ceai cu lapte. Le multumesc frumos si ma retrag.
Dupa masa se pune muzica la camion si se face un foc de tabara. Se aduna toti in jurul focului si stau la glume. Cat am stat cu ei nu am vazut nici o sticla de alcool. Toti par de treaba si la locul lor, dar sunt mai rezervati, spre deosebire de cei din Mongolia, care sunt mult mai receptivi la oaspeti.
Ma duc si eu in cort si pornesc nerabdator telefonul satelit. Ce bine ca avem un asemenea aparat cu noi pentru ca semnal gsm nu exista in zona. Astept vesti de la baieti. Intr-un tarziu primesc un sms de la Bogdan. Vestea buna este ca au gasit o masina sa vina dupa mine. Vestea proasta este pretul. Le raspund ca e pretul cam mare. Ei imi raspund ca deja au negociat, cu ajutorul unor rusi care vorbesc engleza, cazati in acelasi loc. Nu am ce face, asa ca accept. Urmeaza sa plece a doua zi la 6 dimineata si sa ajunga pe la 10 aici. Distractia cu recuperarea din munti ma costa 20000 ruble (~450 eur).
Ma bag in sacul de dormit multumit si in acelasi timp suparat. A fost o zi frumoasa, cea mai frumoasa de pana acum. Am avut ocazia sa traiesc un pic cu localnicii, asa cum imi doream de mult. Vorba aia cu “tot raul spre bine” chiar a functionat azi.
Ziua 14, Sambata, 27 Iulie 2014
Soarele isi face aparitia de dupa munti si incepe sa bata la mine in cort. Nu trece prea mult timp si ma trezesc si eu din cauza caldurii. Deschid usa la cort sa bata un pic vantul si raman in sac sa mai lenevesc.
Afara e placut, bate soarele si adie un pic vantul. Fetele se machiaza. Nu stiu daca pe motiv ca e sarbatoare sau fac asa in fiecare sambata. Gazda imi spune ca urmeaza sa vina 30 de cai din Kyzyl Khaya.
Mai am vreo 2 ore la dispozitie sa admir peisajul si sa mai fac cateva fotografii pana vine echipa de interventie.
Undeva in apropiere am dat de acest “monument”. Nu stiu ce este.
Pe la 11:30 apar Bogdan cu Andrei si cu un localnic din Kosh Agash. Au venit cu un microbuz 4×4. Republica Tuva este separata de Republica Altai de pasul Buguzun. Este diferenta de o ora, acolo ceasul este 10:30 acum.
Inainte de a incarca motocicleta mea in microbuz mergem pana la lac sa vedem si noi minunea. Citisem prea multe pe advrider.com despre lac incat sa nu mergem pana acolo mai ales ca sunt vreo 6 km. Bogdan cu Andrei au fost inspirati si au inclus in pret si drumul pana la lac.
Ajungem la lacul Khindiktig-Khol (N50 21.435 E89 49.972). Parcam undeva mai sus la cateva sute de metri de mal. Peisajul este de vis.
Soferul ne ofera pranzul de la pachet. Scoate din traista paine, parizer si ceai. Noi adaugam carnatii de plescoi.
Ne intoarcem la iurte sa incarcam motorul dar nu mai este nimeni. Chiar inainte sa plec Belchit Maa m-a rugat sa nu uit de poze. Din pacate nu i-am cerut adresa din Kosh Agash pentru ca m-am gandit ca o gasesc aici la intoarcere.
Exact cand ajungem noi trec multi cai dinspre Kyzyl Khaya, cum imi spusese gazda.
Scoatem parbrizul si roata fata la motocicleta. Incape culcata pe o parte. Drumul inapoi la Kosh Agash dureaza un pic peste 4 ore jumatate si e plin de hartoape. Saraca motocicleta danseaza pe acolo prin spate.
In timp ce noi incarcam motocicleta in microbuz Gigi face o plimbare in imprejurimile Kosh Agash.
Prima pauza o facem in pasul Buguzun.
Vedere spre Republica Tuva.
Dupa ce trecem de pas intram in Republica Altai. La revedere Republica Tuva! unul dintre cele mai salbatice locuri pe care le-am vazut pana acum.
Si ajungem la pensiunea Zarea. Descarcam motocicleta in curte si ma apuc sa o montez la loc.
La Cafe-ul de langa noi este inchis. Cautam altul, dar toate sunt inchise. Asa ca luam ceva de la alimentara si mergem in camera. Inca mai am speranta ca gasesc ambreiaj de schimb la dealerul KTM din Barnaul si merg in Mongolia pe motocicleta mea.