Ararat 2002 – Partea 1 – Inainte de munte

21 iulie 2002

Trenul pleaca la ora 14 din gara de nord pe directia Istanbul.

22 iulie 2002

Pe la ora 9 ajungem in Istanbul. Luam un taxi si mergem direct la autogara sa cautam un autocar spre Dogubeyazit. Sunt zeci de birouri de firme de autocare. Intram noi la unul din birouri si ne punem pe negociat. Nu imi aduc aminte cat a costat autocarul, dar am avut un pret bun. Asa ca pe la pranz ne urcam in autocar pentru un drum de aproximativ 24 de ore.

23 iulie 2002

N-am stiut ca la turci singura pozitie a aerului conditionat este pe foarte frig si toata noaptea am inghetat in tricoul cu maneca scurta cu care eram imbracat.

Orasul unde ne lasa autocarul este Agri. De aici luam un alt autobuz spre Dogubeyazit. In lungul soselei incepe sa se vada varful inzapezit al Araratului. Este foarte frumos. Gasim un hotel foarte ieftin in centrul orasului unde ne cazam intr-o camera de mai multe paturi, dar sunte numaiĀ  noi.

24 iulie 2002

Viorel cu Liviu se duc pana in orasul Agri sa se intereseze de permis de varf. Aici afla ca nu se mai dau permise decat de la Ankara. Ne abordeaza mai multi indivizi (ghizi) care ne spun ca pentru varf e neaparat sa mergem cu ei daca nu avem permis. Nu prea reusim sa le explicam ca nu avem nevoie de ghid. Ei o tin pe a lor. Reusim sa negociem cu o agentie un transport pana intr-un sat la 2000 m (200$ pt toti). Le spunem ca ne mai gandim, iar ei ne zic sa nu cumva sa incercam sa mergem fara ghid pentru ca sunt filtre de armata care nu ne vor lasa sa trecem.

Vedere de la balconul hotelului spre varful Ararat

 

25 iulie 2002

Facem o mica plimbare prin imprejurimi. Vizitam Ishak Pasa, Castelul Dogubeyazit, Moscheea Safii.

Soseaua care duce la palatul Ishakpasa

 

Pe muntele din stanga sunt ruinele unui vechi caste, iar in dreapta Palatul Ishakpasa

 

Moscheea Safii si in spatele ruinele vechiului castel

 

Orasul Dogubeyazit vazut de la palat

 

Dupa ce vizitam palatul urcam pe o culme muntoasa si apoi coboram spre satul Topcatan (la poalele muntelui Ararat)

Mergand noi pe sosea vedem cum se apropie un copil in fuga spre noi. Niste sateni kurzi ne invita la ei in casa sa ne dea ceai. Raman uimit cand vad ca scot un set de nou de pahare ca sa ne dea noua, iar ei au beau din niste pahare vechi.Toti localnicii cand afla ca suntem din Romania incep sa exclame numele lui Hagi si al lui Lucescu.

Cand vedem ca nu exista nici un fel de filtru de armata ne hotaram sa urcam fara ghizi, dar sa nu mergem pe traseu.

26 iulie 2002

Mergem in vizita la primarie si cerem audienta la primar. Ne primeste (primar este o femeie). Din pacate nu stie engleza si cheama translator … un ghid. Nu stim nici acum ce i-a zis atunci, dar dupa ce i-a explicat ghidul ce vrem noi sa facem a zis ca nu are ce sa faca.

This entry was posted in Turcia. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *