Ararat 2002 – Partea 2 – Pe munte

27 iulie 2002

Plecam dis de dimineata din hotel, cand toata lumea dormea. Luam un microbuz pana in satul Ciftlik (traseul in mod normal pleaca din satul Topcatan, dar nu vrem sa ne intalnim cu vreun ghid).

 

Aproape de satul Elykoy

 

Spre seara ne intalnim cu un om pe un cal, cu o pusca in spate. Ne propune sa punem un rucsac pe cal, ca nu costa nimic. Cadem in plasa  si punem un rucsac.  Mergem pana se lasa intunericul si nu mai putem de oboseala. In momentul ala el ne cere 100 $. Incercam noi sa ii dam mai putin dar nu reusim, iar faptul ca are o pusca pe umar ne face sa ii dam toata suma. Prima teapa nasoala in Turcia. Punem cortul si ne bagam la somn.

28 iulie 2002

Plecam spre tabara I care este la 3200 m. Mergem destul de putin pe ziua de azi.

Ne intalnim la un moment dat cu un grup de turisti care coborau insotiti de un ghid. Ghidul ne intreaba daca avem permis dar ne facem ca nu intelegem si plecam mai departe. Tabara ne-o stabilim ceva mai departe de traseu. Suntem la aprox 3200 m.

29 iulie 2002

Dis de dimineata apare la noi un localnic pe un cal (de data asta fara pusca in spate). Ne intreaba daca avem nevoie de ajutor iar noi ii spunem  ca ne descurcam si ii facem niste poze.

Mergem spre tabara II pe traseul de iarna.

 

Tabara este la 4200 m. Aici ne intalnim cu 2 turci foarte prietenosi cu care ne conversam inainte de culcare.

 

 

30 iulie 2002

La 5 dimineata iesim din cort si incepem sa urcam spre varf. Destul de repede ne oprim sa ne punem coltarii.

 

La ora 11 ajungem pe varf – 5165 m. Cei 2 turci ajunsesera inaintea noastra aici, dar coboram impreuna.

Ajunsi inapoi la 4200 m ne apucam sa strangem cortul ca sa coboram cand ne intalnim cu un grup de englezi sau australieni veniti cu un ghid. Cand ne vede ghidul incepe sa se ia de noi si ne explica ca trebuie sa plateasca o taxa pt noi la statul turc si ca trebuie sa il insotim pana jos ca sa platim. Cand noi explicam ghidului ca nu avem bani de platit, unul dintre turistii veniti cu el ii spune ca nu se poate sa nu avem bani, ca ia uite ce echipament scump avem. Si acum ma intreb de unde atata rautate pe omul ala.

Noroc cu cei 2 turci care incep sa se certe cu ghidul. Totusi, la coborare facem tot posibilul sa ne tinem dupa ei si sa nu ramanem singuri. Din satul Elycoy ei au asigurat un transport pana jos in sat. Mergem si noi cu ei. Scapam cu bine pana la urma (am vazut ca au dat ei niste bani la ghid). Seara ne cazam si noi cu ei la hotel. Cand intrebam cati bani le datoram ei ne zic ca nimic.

This entry was posted in Ararat, Turcia and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *