Joi, 11 Ianuarie 1007
Din Aqaba ne indreptam spre desert – Wadi Rum. Incepem sa mergem pe autostrada (intre ghilimele autostrada, ca de fapt nu prea se cheama autostrada.. sunt intr-adevar cate 2 benzi pe sens plus o banda de urgenta, dar foarte des exista loc de intors pe celalalt sens si sunt semne cu atentie la camile). Dupa un timp cotim la dreapta si incepem sa mergem iar pe serpentine.
Ajungem la Wadi Rum unde platim intrarea de 2 JD, dar ca sa ne putem plimba prin desert trebuie sa luam o excursie cu o masina de teren (47 JD). Alegem o excursie de 3:30 h pe care o facem in aproape 3 ore. Exista si excursii care includ o noapte la cort undeva in adancul desertului. Cea mai misto senzatie a fost cand am urcat pe o duna de nisip desculti si apoi am coborat-o in fuga.
Wadi Rum a devenit un loc cunoscut in strainatate dupa cercetarile lui TE Lawrence (exista si film despre viata lui – ‘Laurence of Arabia’ – http://en.wikipedia.org/wiki/Lawrence_of_arabia si o carte scrisa de el ‘Seven Pillars of Wisdom’). TE Lawrence s-a nascut in 1888 intr-o familie englezeasca si a murit in 1935 intr-un accident de motocicleta.
In zona Wadi Rum se estimeaza ca mai sunt aproximativ 40 de familii de beduini care duc o viata nomadica sau semi-nomadica. Membrii dintr-o familie de beduini sunt foarte uniti intre ei. Femeile fac majoritatea muncilor casnice (inclusiv aducerea apei, coacerea painii, sau spalatul rufelor). Barbatii in mod traditional se ocupa cu aprovizionarea cu mancare sau luptau cu alte triburi pe vremuri. In zilele noastre acestia isi deapana amintirile la seara la foc.
Corturile si casele sunt in general impartite in zonele femeilor (‘haram’ = zona interzisa unde nu se permite accesul strainilor) si ale barbatilor (unde sunt tratati oaspetii cu ceai). Cele mai multe dintre bunurile familiei se pastreaza in ‘haram’.
Beduinii sunt cunoscuti pentru ospitalitatea lor si este in credinta lor ca nici un calator care trece pe la ei nu este refuzat.
.
Casa lui Lawrence
Marea duna de nisip
Pe la ora 16:00 plecam spre Petra. Trecem iar prin munti pe serpentine. Avem ocazia sa vedem un apus de soare superb. Vedem si ramasite de zapada. Temperatura coboara spre zero grade.
In Petra ne cazam la cel mai ieftin hotel pe care-l gasim (Cleopetra, 18 JD camera de 3 paturi). Cand ajungem in camera frig de scoteai aburi pe gura. Ne zice receptionerul ca o sa dea drumul la caldura mai tarziu si noi plecam sa cautam ceva de mancare.
Ne suim in masina si mergem in centrul orasului, unde sunt magazinele de suveniruri. Ne oprim la magazinul unui vanzator tanar cu care negociem vreo 10-15 minute pana scoatem un pret apropiat de cel pe care-l vroiam. Dupa ce terminam negocierile tipul ne invita sa bem un ceai cu el ca i-a placut de noi. Si ramanem vreo ora si ceva acolo si chiar ne simtim bine.
Cand ne intoarcem in camera observam ca daduse drumul la caldura da prea mare diferenta de temperatura nu este. Ne baga noi in pat (eu fericit ca aveam patul lipit de calorifer) si stingem lumina. La nici juma de ora dupa ce ne culcam se opreste caldura..