Ascensiunea este dedicata lui Viorel Negoita (2 iunie 1979 – 20 decembrie 2004) cu care am planuit-o inca din vara anului 2004
Pe scurt:
Plecam din Romania vineri dimineata, 25 mai 2007, eu cu Fane. Ne intalnim cu Thea vineri seara in Anchorage pe la 23:30 cand ajungem in aeroport. Ne cazam la http://www.arcticadventurehostel.com/. Sambata facem aprovizionarea in Anchorage cu mancare si echipament. Cele mai multe lucruri le cumparam de la www.REI.com care au un magazin mare in Anchorage.
Duminica dimineata plecam din Anchorage spre Talkeetna cu gandul ca zburam si pe ghetar in aceeasi zi, dar vremea nefavorabila ne tine in Talkeetna pana marti, cand zburam la 2200 m.
ziua 1 – zburam pe ghetar dis de dimineata si plecam spre tabara de la 2800 m
ziua 2 – ne mutam cortul in tabara de la 3400 m
ziua 3 – ne ducem o parte din bagaje la 4100 m (dupa Windy Corner)
ziua 4 – ne mutam cortul in tabara de la 4300 m
ziua 5 – ne recuperam bagajul de la 4100 m si ne odihnim restul dupa amiezii. Aprindem o lumanare pt Viorel care ar fi implinit azi 28 de ani
ziua 6 – mutam o parte din bagaje la 4900 m
ziua 7, 8, 9, 10, 11, 12 – se strica vremea. Jucam carti, citim, consolidam zidurile de zapada, stam la taclale cu restul lumii, etc.
ziua 13 – ne mutam la 5200 si dupa ce punem cortul avem o tentativa sa urcam pe varf dar ne intoarcem din cauza vantului foarte puternic care se face simtit dupa ce iesim din Denali Pass
ziua 14 – vreme proasta, stam si asteptam in continuare la 5200 m
ziua 15 – ziua cea mare, urcam pe varf pe o vreme cu cer senin si fara vant !
ziua 16 – plecam de la 5200 m si ne oprim a doua zi la 6 dimineata in tabara de baza la 2200 m de unde ne ia avionul
ziua 17 – ajungem in Talkeetna si sarbatorim
—
Inainte de munte:
Duminica, 27 mai, cand ajungem in Talkeetna, ploua. Mergem intai la biroul rangerilor si apoi la compania cu care vom zbura pe ghetar – Fly Denali (www.flydenali.com). La ora 12:00 ne intoarcem la biroul rangerilor pentru instructaj. Primim cutia CMC – Clean Mountain Can (toaleta mobila), vreo 7 pungi biodegradabile si o punga de gunoi. Cum se desfasoara o sesiune de mers la toaleta: se instaleaza o punga biodegradabila in cutia CMC, se fac nevoile, apoi se sigileaza punga urmand a fi aruncata intr-o crevasa adanca de pe traseu. Deasupra taberei de 4300 m se vor pastra toate pungile biodegradabile si vor fi aruncate la coborare. Singurul loc unde sunt amenajate doua toalete in aer liber este la 4300 m, unde este si o tabara a rangerilor.
Pe munte:
Ziua 1 – 29 mai
Traseu: Talkeetna – tabara de baza 2200 m – tabara 2400 m
Dupa ce am dormit 2 nopti la operatorul nostru de zbor primim dis de dimineata vestea cea buna: azi zburam pe ghetar. Ne apucam repede de strans bagajele. Pilotul le ia si le inghesuie in avionul mic Cesna de 4 locuri.
McKinley (sau Denali – “cel inalt” cum ii zic nativii) este imens. Cand l-am vazut prima data din avion in timp ce ne apropiam de el ne-am speriat. In foto de mai jos se vede cam jumatate, restul fiind in nori.
Denali are 6194 m, dintre care 4000 se urca cu piciorul.
Dupa vreo 45 de minute de zbor aterizam pe ghetar la 2200 m. Ne iau in primire rangerii de acolo si dupa ce semnam niste hartii ne dau cele 3 galoane de gaz alb coleman pentru primusuri si saniile pe care vom transporta bagajele. Eu ma intrebam daca o sa fie suficient combustibil dar am folosit sub 1 galon toti 3 pe cele aproape 17 zile pe munte. Este agitatie mare aici la 2200 pentru ca de 5 zile a fost vremea proasta si n-a mai zburat nici un avion.
Soarele este foarte puternic. Ne punem imediat ochelarii de soare si ne dam cu crema. Dupa vreo 4 ore de pregatiri reusim sa plecam pe traseu, la 13:30. Dureaza mult sa ne pregatim saniile si sa ne legam cum trebuie in coarda. Lasam un mic cache pentru la intoarcere in caz de vreme proasta. Ne punem si rachetele de zapada. Parcurgem cam 9 km si urcam 200 m diferenta de nivel. La un moment dat incepe sa ninga, dar nu pentru mult timp. Ba e soare, ba e nor. La 18:50 ajungem in tabara de la 2400 m. Gasim un loc care la prima vedere pare excelent pentru cort. Are deja ziduri construite, dar cand ne apucam sa il testam descoperim dita mai crevasa dintr-o parte in alta, asa ca alegem alt loc. Spre seara se insenineaza complet.
Aici nu este intuneric niciodata in perioada verii, asa ca nu avem nevoie de frontale si nu ne stresam deloc cu trezitul devreme.
Ziua 2 – 30 mai
Traseu: tabara 2400 m – tabara 3000 m – tabara 3400 m
Ne trezim pe la 7 (inca mai suntem obisnuiti cu fusul orar din Romania. Diferenta este de 11 ore). Afara ninge asa ca mai incercam sa dormim putin.
La 12:50 reusim sa plecam pe traseu spre tabara urmatoare. Mergem in continuare legati in coarda. Vremea este tot mohorata. La un moment dat iese soarele si termometrul arata 18 grade celsius.
La 16:45 ajungem la tabara de la 3000 m unde facem o pauza. Pe la 18:00 plecam mai departe si ajungem in tabara de la 3400 la ora 22:30. Deja este frig, aproximativ -10 grade.
Gasim si aici un loc bun de cort si ne instalam. Dupa o zi asa plina de efort dormim excelent.
Ziua 3 – 31 mai
Traseu: tabara 3400 m – cache 4100 m – tabara 3400 m
Noaptea a inceput sa ninga si sa bata vantul. Cand ne trezim inca viscoleste. Pe la ora 11:00 se opreste vantul si se insenineaza.
La 14:30 plecam spre Windy Corner sa lasam o parte din bagaje. Motorcycle Hill este chiar abrupt. Renuntam la rachete si la corzi si ne punem coltarii. Dupa ce iesim in creasta incepe sa bata vantul, care bate din ce in ce mai tare pe masura ce ne apropiem de Windy Corner. Fane o ia inainte si eu cu Thea ramanem in urma. La un moment dat ma intalnesc cu un grup care coboara si vazandu-ma cum lupt cu vantul imi zic „is better just around the corner”. Fata mea e inghetata, mai ales nasul (la care am facut turturi, dar eu nu stiam) si imi adun puterile sa grabesc putin pasul. Dupa vreo 10 minute, dupa ce trecem de colt, vantul se opreste. Dintr-o data este mult mai bine. La ora 18:00 ajung si eu cu Thea unde se oprise Fane si ne apucam sa ingropam bagajul in zapada. Fane s-a apucat de sapat inainte sa ajungem noi acolo.
Tabara de la 3400 m
Vedere spre Windy Corner
In jur de 19:30 suntem inapoi la cort si ne apucam de topit zapada. Dupa ce mancam ies din cort si raman uimit cand vad ca la ora 22:30 inca bate soarele. Bineinteles ca imi iau aparatul si ma apuc de fotografiat.
Ziua 4 – 1 iunie
Traseu: tabara 3400 m – tabara 4300 m
Ne trezim fara nici un stres pe la 9:30. Cand scoatem capul pe usa cortului constatam ca inca bate vantul. Dar noi ne-am obisnuit deja ca dimineata e vremea mai rea si se imbunatateste dupa pranz. Asa ca, fara nici o graba, plecam de aici la 13:15. Lasam un mic cache pentru intoarcere. Nu mai e nevoie de corzi si de rachetele de zapada. Mergem la coltari.
Azi avem mai mult noroc: la Windy Corner nu mai e prapad: vantul doar adie. Fane o ia la un moment dat inainte sa ocupe un loc de cort.
Urcand pe “Motorcycle Hill” spre Windy Corner
Apoi se intoarce dupa noi cam pe unde pusesem cacheul cu o zi inainte si ii ia bagajul Theei, care isi ia bagajul ei din cache.
Ajung si eu pe la 19:30 in tabara de la 4300 si ne apucam sa montam cortul. Locul este excelent. Sunt 3 camere cu ziduri destul de mari. Dureaza foarte mult pana topim zapada si facem mancare. La ora 23:30 ies din cort la o mica sesiune de fotografie (soarele inca bate pe creste).
Ziua 5 – 2 iunie – sambata
Traseu: tabara 4300 – recuperare cache 4100 – tabara 4300
Pe la 10:00 incepem sa facem ochi. La 12:00 plec cu Fane sa ne recuperam cacheul de la 4100 m. Vremea este frumoasa, cerul senin si este cald. Sunt 2 care se catara pe gheata in apropierea taberei. Azi topim zapada la ambele primusuri pe benzina ca sa mearga mai repede. Ne spalam cu zapada si stam la soare. Pe seara incepe sa ninga. Se anunta un front rece pentru sambata seara, luni si marti, front aducator de ninsoare. Bineinteles ca noi speram sa nu fie asa.
Seara aprindem o lumanare pentru Viorel care ar fi implinit azi 28 de ani.
Vedere spre Muntele Foraker (5304 m)
Tabara de la 4300 m si West Rib
Fane pune steagul. Am fost singurii cu un steag de asemenea dimensiune, dar pe asta l-am gasit la artizanat inainte de plecare.
Ziua 6 – 3 iunie
Traseu: tabara 4300 – cache 4900 – tabara 4300
Ne trezim pe la 10. Afara ninge. Dupa ce mancam ne pregatim ceva bagaj sa lasam in cache pe creasta, la 4900 m. Cand ajungem aproape de corzile fixe se opreste ninsoarea si se insenineaza. Este dintr-o data foarte cald, mai ales ca nu bate vantul. Ne zice unu „Get ready for the pain”. Facem cam 4 ore pana pe creasta.
Corzile fixe incep cu 240 m diferenta de nivel inainte de creasta. Chiar la inceput este crevasa din imagine
Aici bate vantul, dar in locul unde sapam sa lasam cacheul nu bate prea tare. Este foarte frumos, Fane sapa si noi admiram peisajul. Noi ne bazam pe prognoza meteo si ne facem planuri ca urcam miercuri in tabara de la 5200 m asa ca lasam prea multa mancare in cache.
Coborarea pe corzile fixe
Vedere spre tabara 4300 m
Vedere spre Rescue Gully si West Rib
Cand ajungem la cort mergem sa vedem prognoza meteo (se afiseaza in fiecare zi la cortul rangerilor). S-a mai schimbat intre timp si se anunta vreme proasta (vant puternic) marti si miercuri.
Ziua 7 – 4 iunie
Incepe plictiseala. Gatim niste cascaval in cratita. Seara jucam carti. Ni se alatura Catalin, un brasovean plecat in Canada pe vremea lui Nea Nicu’.
A nins toata ziua. Pe seara ma duc la tablita cu prognoza meteo, dar nu e nici o veste buna.. vant si ninsoare pana vineri.
Ziua 8 – 5 iunie
In jurul cortului este plin de zapada si saniile nu se mai vad. S-a depus aproape un metru pe alocuri. Dupa amiaza se insenineaza, dar bate vantul. Facem o plimbare pana la „Edge of the World”. Este foarte aproape de corturi, pe marginea prapastiei. De acolo peisajul este foarte frumos.
Vedere spre creasta si corzile fixe
Corturile rangerilor. Pe placuta alba se afiseaza prognoza meteo in fiecare zi.
La “Edge of the World”
Vedere spre ghetarul Kahiltna
Toaleta in aer liber la 4300 m
Ziua 9 – 6 iunie
Prognoza este la fel de proasta pentru zilele urmatoare.
Ne apucam sa consolidam si sa inaltam zidurile din jurul cortului. Toata ziua ninge si bate vantul. Seara se opreste vantul, dar ninge in continuare. Noi jucam carti.
Ziua 10 – 7 iunie
Azi consolidam bucataria. Seara jucam carti.
Prognoza anunta pentru vineri vreme ceva mai buna. Ne propunem sa urcam in “High Camp”, la 5200 m.
Ziua 11 – 8 iunie
Traseu: tabara 4300 – pe creasta la 4900 – tabara 4300
Ne trezim la 8 cu gandul de a urca la 5200 m. Dimineata este senin, dar pana pe la 9 se cam strica vremea. Ne propunem sa incercam sa ajungem la 5200 m sa ducem cacheul si apoi sa ne intoarcem.
Dupa vreo juma de ora de urcat Thea se intoarce si continui eu cu Fane. Cand ajungem la corzile fixe eu am picioarele inghetate bocna.. ma bate gandul sa ma intorc, dar totusi imi zic sa urc macar pana pe creasta. Sus pe creasta Fane se apuca sa dezgroape cacheul ca sa luam niste mancare jos. Mancarea noastra era pe terminate si incepusem sa facem foamea. Eu imi mai pun o pereche de ciorapi in picioare, dar cam degeaba, pentru ca nu prea le mai simt chiar si cateva ore bune dupa ce ne intoarcem la cort. Lasam in cache cortul Camp pe care il vom folosi in tabara de sus. Vantul bate tare si sunt cam -20 grade celsius.
Seara incingem obisnuita partida de carti. La un moment dat se insenineaza.
Ziua 12 – 9 iunie
Ne trezim pe la 11, mancam ceva si ne apucam de jucat carti.
Presiunea e in crestere, afara e frumos, dar sus sunt este anuntat vant puternic.
Pe la 16:30 trecem peste lenea care ne-a prins si ne apucam sa topim zapada.
Seara pe la 21:30 nu mai bate deloc vantul si este senin. Se anunta o imbunatatire in urmatoarele zile. Noi ne propunem sa incercam varful a doua zi, adica duminica. Planul este sa plecam de dimineata de la 4300 m, sa montam cortul la 5200 m si apoi daca suntem in puteri sa incercam sa urcam pe varf.
Ziua 13 – 10 iunie
Traseu: tabara 4300 – tabara 5200 m – Denali Pass (5500 m) – tabara 5200 m
Trezirea la ora 6:00 (e prima data cand ne trezim la asemenea ora dubioasa aici pe munte :D).
Ne facem bagajul si la 8:30 pornim la drum. Vremea este excelenta. Aglomeratie mare. Majoritatea se muta in tabara de sus pentru a incerca varful zilele care urmeaza.
Chiar inainte de corzile fixe
Pe creasta. Se vede saua unde se termina corzile fixe
Singura portiune cu ceva dificultate tehnica pe tot muntele este pe creasta, intre 4900 si 5200, dar nici aici nu e prea greu. Creasta este expusa, cu hau in ambele parti. In caz de vant puternic este pericol de cadere. Pe portiunea „Washburns Thumb” sunt montate cateva corzi fixe, dar nu le folosim.
Washburns Thumbs
La 15:30 ajungem la 5200 m si montam cortul. Apare si Catalin care se intoarce de pe varf. Si el a plecat dis de dimineata de la 4300 si a urcat pana sus. Il lasam la noi in cort sa se odihneasca un pic.
La 17:00 plecam mai departe, spre Denali Pass. Thea se intoarce inainte de a ajunge in creasta, eu cu Fane continuam.
Mergand spre Denali Pass. Portiunea dinainte de iesirea in creasta este foarte expusa si sunt montate niste asigurari.
Cand ajungem in Denali Pass ne loveste vantul foarte puternic direct in fata. Mai mergem putin (vreo 150 m diferenta de nivel) si ne hotaram sa ne intoarcem din cauza vantului.
Spre seara se innoreaza. Oboseala si altitudinea isi spun cuvantul si imi este foarte frig cam toata noaptea.
Ne gandim sa incercam varful a doua zi daca ne permite vremea.
Ziua 14 – 11 iunie
Ne trezim pe la 9:30. Vremea pare buna, ne hotaram sa urcam. Peste nici juma de ora se strica si ne hotaram sa nu mai urcam. Peste alta jumatate de ora se imbunatateste si iar zicem ca urcam, dar in curand se strica la loc si zicem ca mai bine mai stam o zi.
Pe la ora 16:00 ies din cort sa fac ceva miscare. Afara e ceata si ninge putin. Peste vreo ora se insenineaza, dar bate vantul.
Pe la ora 18:00 intram in cort sa mancam. Cand deschid usa cortului pe la ora 20:00 peisajul e de vis: senin complet, fara vant. Se vede toata „Alaska range”. Toata lumea iese afara din corturi la foto. De sus se vede tabara de la 4300 m si „Edge of the world”.
Vedere din cort
Tabara de la 5200 m si Denali Pass (5500 m)
Vedere spre tabara de la 4300 si creasta “Edge of the World” (in stanga). Windy Corner este dupa coltul unde incepe umbra crestei din dreapta
Vedere spre creasta. Aproape de iesirea din corzile fixe si-au instalat unii cortul. Creasta este foarte expusa si pe vreme cu vant puternic devine periculoasa.
Vedere spre corzile fixe (headwall). Saua este la 4900 m
In tabara de la 5200 m, privind spre 4300 m
La ora 24:00 inca bate soarele in cort.
Ziua 15 – 12 iunie
Traseu: tabara 5200 m – Denali (McKinley) 6194 m – tabara 5200 m
Ne trezim la 7:30. Azi e ziua cea mare. La 9:30 plecam spre varf. E dita mai coada, din tabara pana in Denali Pass. Se merge “bara la bara”. Pe corturi bate soarele, dar in curand intram in portiunea de umbra, unde sunt -20 grade celsius.
Vedere spre Denali Pass
Urcand spre Denali Pass
Cand iesim in Denali Pass se schimba situatia. Aici bate soarele si nu bate vantul. Stam un pic sa ne incalzim si apoi plecam mai departe. Avem termosurile pline cu ceai fierbinte. Traseul nu prezinta dificultati tehnice. Fane o ia inainte la un moment dat pentru ca nu se simte prea bine.
Vedere spre Denali North Peak (5934 m)
Cand ajungem la „football field” se vede creasta cu varful si bineinteles ditamai panta de urcat. La ora 16:30 ajungem (eu cu Thea) pe creasta, inainte de varf. De aici mai e foarte putin, dar trebuie sa stam iar la coada. La ora 17:00. Suntem pe varf. Il gasim aici pe Fane care ne asteapta de doua ore. Stam si noi cam o ora, facem poze si plecam. Din pacate este un plafon de nori pe la vreo 3000 m din cauza caruia nu vedem nimic. Vremea este in continuare excelenta, nu bate vantul si e semi-senin.
Vedere spre Football Field (undeva sus, stanga spate, este varful)
Pe creasta finala inainte de varf
Pe varful Denali – McKinley (6194 m)
Vedere de pe varf
Ajungem la cort pe la ora 20:00. Eu ma misc in reluare. Sunt terminat. Nici de facut mancare nu-mi arde. Abia astept sa ma bag in sac la somn.
Ziua 16, 17 – 13-14 iunie
Traseu: tabara 5200 m – tabara 4300 m – tabara 3400 m – tabara 2200 m – Talkeetna
Cea mai grea parte din tot traseul este retragerea de pe munte.
Miercuri, pe la 11:30 plecam din High Camp (5200 m) si ajungem pe la 13:30 in tabara de la 4300 m. Ne apucam sa gatim si sa strangem cortul Eureka care ramasese montat aici. Dureaza ceva timp sa strangem cortul si mai ales sa punem bagajul pe sanii. Cum vom merge numai la vale, trebuie sa intercalam saniile intre noi in asa fel incat cel din spate sa tina greutatea saniei celui din fata. Din trei sanii facem numai doua ceva mai grele. Fiind prima data cand facem asa ceva nu prea le nimerim bine. Ne chinuim foarte mult. Ba e distanta prea mare, ba e prea mica, ba se rastoarna saniile. Dupa cateva ore de chinuit nervii incepem sa ne prindem cam cum trebuie facut si imbunatatim ceva la tehnica. Facem chiar si niste noduri sub sanii care sa le infraneze.
La 4300, dupa ce am reusit sa organizam bagajele pe sanii. Ne pregatim de plecare.
Coborand de la 4300 m spre Windy Corner
Coborand de la 4300 m spre Windy Corner
In tabara de la 3400 facem o pauza de masa destul de scurta. Dezgropam si putinele provizii pe care le lasasem aici si plecam mai departe. Pe masura ce coboram ne gandim fiecare ca ar fi bine sa nu ne mai oprim pana ajungem in tabara de baza la 2200 m. Zis si facut. Soarele dispare complet pe la ora 24:00. Peisajele sunt de vis. Se face din ce in ce mai frig.
Varful Hunter (4442 m) la apusul soarelui (cu cateva minute inainte de miezul noptii)
Dupa 2400 m in jos incep sa apara multe crevase care nu erau vizibile la urcare. Avem si ceva emotii la una dintre ele. Ce bine ca am ales sa mergem noaptea, ca nu stiu cum am fi trecut ziua. Auzim ulterior de la altii ca au fost cazuri in care s-a cazut in crevasa.
Inainte de tabara de baza este o portiune de urcat de 200 m diferenta de nivel, care ne ia cam 90 de minute. Este cea mai grea parte din toata retragerea deoarece am ajuns la capatul puterilor.
La ora 6 dimineata ajungem in tabara de baza. Simt ca mi-am atins limitele. Montam repede cortul si dormim putin. La 8 mergem sa ne inscriem pentru avion. Este soare puternic. Vremea este excelenta. Incep sa aterizeze multe avioane. Al nostru se lasa asteptat. Aflu de la rangeri ca avionul nostru ar trebui sa ajunga pe la pranz.
La un moment dat aterizeaza avionul nostru (fara sa ne anunte dinainte). Fane cu Thea erau in cort, eu leneveam la soare. Am reusit un timp record la strans cortul 😀
14 iunie
In tabara de baza, zburam inapoi spre Talkeetna
Tabara de baza 2200 m, Denali
Ghetarul Kahiltna. Vedere din avion
Ghetarul Kahiltna. Vedere din avion
Ghetarul Kahiltna. Vedere din avion
Inainte de ora 11 ajungem in Talkeetna unde ne cazam la hostel Talkeetna. Dupa 16 zile de dormit in cort si frig avem parte de un pat si un dus. Ne simtim excelent si petrecem pana seara tarziu.
Mergem pe seara sa mancam la Swiss Alaska Hotel, unde este cazat Catalin. Mancam si bem pana ne umplem stomacul dupa care plecam in alta parte. Putin mai incolo mai mancam o data. Se cunoaste ca am cam facut foamea pe munte. Alte terase interesante prin Talkeetna: Beer Garden, West Rib Bar (unde am mancat o salata excelenta de somon), Fairview Inn.
Multumiri celor ce ne-au sustinut (se stiu ei).
Multumiri lui David Neacsu.
Multumiri www.dordeduca.ro
Bob