Asia Centrala 2008 – Partea 1 – Khiva (Uzbekistan)

Joi, 26 iunie 2008

Traseu: Bucuresti – Moscova – Bishkek

Avionul (Aeroflot) decoleaza din Bucuresti la ora 9. La Aeroflot este limita de 20 kg bagaj de cala si 10 kg bagaj de mana. Am ajuns noi la aeroport cu bagaj de cala 49 kile si bagaj de mana 20 kile (impreuna). Omul de la tejghea ne zice ca avem 9 kile in plus (costa 11 euro / kg) si ca sa vorbim cu agentul de tiketing. Avem noroc.. agentul e baiat de treaba si nu platim. Dupa ce rasuflam usurati omului de la tejghea ii vine ideea sa ne intrebe de bagajul de mana. Aveam exact 10 kile in el (cat e limita), dar ne pune sa-l potrivim in locul special amenajat pentru verificarea dimensiunilor bagajului.. surpriza, nu incape :D. Du-te iar la omul de la ticketing.. dar suntem norocosi, ne lasa iar in pace. Multe multumiri !

Dupa aproape 3 ore de zbor ajungem in Moscova. Ne instalam undeva la etaj si ne tolanim pe jos. E bine de stiut: daca sunteti in tranzit prin Moscova si stati multe ore in aeroport e bun un izopren sa puteti sta pe jos ca nu sunt scaune.

Vineri, 27 iunie 2008

Traseu: Bishkek

La ora 5 aterizeaza avionul. Platim pentru un transfer aeroport-oras 30$. Aflam ulterior ca un taxi din aeroport in oras ia putin peste 10$. Ne cazam, dormim cateva ore si apoi mergem la ambasada Uzbekistanului pentru viza. Numai ca avem iar surprize.. ca sa poti intra trebuie o programare la un numar de telefon unde se vorbeste in ruseste (noi avem o scrisoare de invitatie de la o agentie de turism). Incercam sa sunam dar nr nu functioneaza. Bineinteles ca in asemenea situatii exista intotdeauna un individ care are relatii si te poate scoate din belea, de care aflam chiar de la paznicul ambasadei. In scurt timp apare un baiat cu un mertzan ceva mai vechi. Ne cere cate 112$ / pers pt viza. El ne-a zis ca din toata suma asta lui ii raman numai 20$ pt el.. sa fiu sincer nu prea cred ca viza a fost 92$. Si inca un amanunt foarte important: trebuie si poza tip pasaport. Am obtinut viza fara sa intram in ambasada.

Cumparam bilete de avion pe ruta Tashkent – Urgench (in Uzbekistan ). 79$ / pers. Cumpar si un sim Megafon (costa sub 10 centi un sms international).

Sambata, 28 iunie 2008

Traseu: Bishkek – Osh

Din Bishkek pana in Osh mergem o ora cu avionul. La ora 14:00 suntem in Osh, unde ne asteapta 2 tipi (tatal si fiul) si ne duc la ei acasa (a se citi GuestHouse).

Dupa ce bem o bere dam o tura prin oras si ajungem pana in bazar. Suntem surprinsi de modul cum se tine carnea la vanzare: atarnata la soare (sau la umbra) .. nu exista frigider si mustele roiesc in voie cat au chef pe carne. Cred ca singurul punct turistic din oras este iurta pe 3 etaje – un mic muzeu cu haine si covoare traditionale.

Seara mancam la gazda. Totul e cu carne. Ciorba de vita si ardei umpluti. Fane, fiind vegetarian cam face foamea. Degeaba incearca el sa explice la toata lumea ca nu vrea carne … pana si in salata sunt bucati mici de carne.

Ca sa ajungem in camera noastra trecem prin sufrageria lor. Se pare ca e o telenovela ca s-au adunat toate femeile impreuna cu copiii la televizor.

Duminica, 29 iunie 2008

Traseu: Osh – Tashkent – Urgench – Khiva

Suna ceasul la 6:10. Facem rapid bagajul necesar pentru o saptamana in Uzbekistan si mancam. Ne duc baietii cu masina pana la granita. De partea kyrgyza scapam imediat. La uzbeci dureaza mai mult. Trebuie sa declaram tot ce avem la noi (toate valutele, camere video, foto, ceas, etc). Platim aproape 60$ amandoi pentru drumul pana in Tashkent . Aveam sa aflam la intoarcere ca am dat f mult. Pe cursa inversa, o saptamana mai tarziu, platim cam 24$. Si pe langa pretul imens mai mergem si super inghesuiti (3 pe bancheta din spate). Pana in Tashkent sunt cam 6 ore de mers.

Trecem prin multe filtre de politie. La ora 10 oprim sa manance soferul si ceilalti pasageri. Noi spunem ca nu vrem sa mancam. Ne opresc in alta bomba (a se citi tot restaurant). Refuzam orice mancare si cerem o cola. Dupa ce incep ei sa manance ne trezim cu o farfurie cu mancare (niste cartofi prajiti cu carne in sos). Incep eu sa mananc, e buna la gust. Fane care tocmai vazuse bucataria imi spune “ce noroc pe tine ca n-ai vazut cum arata bucataria”. Si face greseala sa spuna ca e vegetarian.. bineinteles ca nu scapa, ca e servit imediat cu o ciorba de legume cu gust naspa. Eu rad de el si mananc cu pofta, dar totusi cu ceva noduri in gat cand ma gandesc cum tin astia carnea pentru vanzare.

Pornim mai departe. Avionul este la ora 18:00 asa ca nu ne grabim deloc. Trecem printr-un pas frumos pe la 2200 m, din pacate nu avem voie sa facem poze. Ajungem la aeroport la 15:30 (destul de greu ca nu exista indicatoare prin oras). Tragem la o terasa si luam 2 beri. Noi avem numai 3400 som si wc-ul este pe bani. Cum Fane nu mai rezista si tb sa ajunga la wc, ramanem fara bani. Incercam sa platim cu $ dar nu se poate.. avem mare noroc ca la o masa langa noi sunt niste turisti care ne dau niste bani sa putem plati.

In Urgench in aerport ne intampina o gramada de taximetristi. Luam unul dintre ei pana in Khiva (vreo 20 km) pentru 15$. Mergem la hotel Islambek. Platim 35$ pe camera (baie, tv, ac, frigider). Se poate iesi pe acoperisul hotelului de unde se vede tot orasul. Schimbam ceva bani la hotel (un curs mai slab decat normal, si atentie.. astia au hartii de maxim 1000 som asa ca o sa va umpleti buzunarul cu bancnote) si mergem sa cautam ceva de mancare. Gasim un restaurant intr-o curte, decorat chiar frumos. Dar au numai 3 feluri de mancare, si nimic vegetarian. Eu mananc, Fane moare de foame iar. Ne spune ca a doua zi o sa aiba si mancare vegetariana. Macar e berea buna. Platim 22000 som (vreo 17$).

Dupa masa descoperim o curte interioara imensa a unei medrese unde s-a instalat un proiector.. e finala – Germania-Spania. Constat ca uzbecii sunt microbisti rau. Unii sunt chiar vopsiti pe fata. Majoritatea tin cu Spania.

Luni, 30 iunie 2008

Traseu: Khiva

Khiva (Uzbek: Xiva, Хива; Russian: Хива, Khiva; Persian: خیوه Khiveh)

Khiva e ca un muzeu in aer liber. Este un oras cetate locuitm, capitala regiunii Khorezm. A opus rezistenta mare unor cuceritori ca Alexandru cel Mare sau arabilor lui Kuteyba Ibn Muslim in 680. Prima data a fost cucerit de Genghis Khan care a tinut sub asediu regiunea timp de 6 luni. Au murit 100000 de locuitori, iar altii au fost luati sclavi. Fiecare soldat al armatei mongole a luat cu el 24 de sclavi.

– http://en.wikipedia.org/wiki/Khwarezmia
– http://www.advantour.com/uzbekistan/khiva.htm
– http://www.pagetour.org/khiva/index.html – descrieri cu poze

Ma trezesc pe la 10. Micul dejun e vai de el. Plecam la plimbare pe la 11 si ceva.. afara e groaznic de cald.

Luam un bilet de intrare pentru toate muzeele. Muzeele sunt neinteresante, dar cladirile imi plac mult. Toate au curti interioare. Cel mai interesant mi s-a parut muzeul muzicii unde erau niste partituri foarte vechi.

Planul orasului-cetate Khiva

In Khiva, in holul hotelului Islambek

In Moscheea Juma, Khiva

Pe la 15:30 mergem sa mancam ceva. Gasim un restaurant foarte frumos, cu aer conditionat, intr-o curte interioara acoperita.

Dupa o mica pauza mergem putin prin oras (in afara cetatii) sa cautam sampon, sapun, etc. Cumpar si o cartela pt mobil de la Ucell (constat ca astia in Uzbekistan au o retea vai de mama lor).

Pe la ora 18:00 incepe sa se mai racoreasca un pic. Urcam intr-o minareta (nu in cea mai mare ca era inchisa). Se vede frumos de sus. Si la ei ca la noi.. turistii fac gunoi.. am gasit peturi aruncate cam in toate destinatiile turistice.

In Khiva, vedere spre Minaretul neterminat Kalta Minor
> constructia a inceput in 1851 la comanda hanului Mohammed Amin care si-a dorit un minaret asa mare incat sa poata vedea pana in Buchara. Hanul a murit in 1855 si minaretul a ramas la stadiul de atunci.

Seara iesim iar la restaurantul unde am mancat in prima seara. Lui Fane i-a picat pasaportul din buzunar in timp ce stateam la masa, dar avem noroc ca il gaseste cineva si ne cauta dupa masa prin cetate (a dat telefon chiar si la hotelul unde stateam).

Stam de vorba pe strada cu un baiat microbist care cand afla ca suntem din Romania ne intreaba de ce a ratat Mutu. Aici cam toata lumea stie de Romania.. se pare ca foloseste si fotbalul asta la ceva.

O practica interesanta la astia in Uzbekistan: localnicii opresc turistii pe strada sa-si faca poze cu ei .. cine stie, poate suntem curiozitati ale naturii 🙂

This entry was posted in Asia Centrala and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.