Explorand Coasta de Vest (partea 1)

20 septembrie 2009

Dupa pauza de masa si un mic somn (vezi episodul precedent) pornim spre Greymouth. Un orasel marisor in comparatie cu restul oraselor de pe insula de sud (exceptie Christchurch care e cel mai mare). Facem o vizita la supermarket sa luam ceva d-ale gurii si pe la statia de benzina, iar apoi plecam mai departe, spre Punakaiki.

Centrul de informare turistica de la Punakaiki (Paparoa National Park). Langa centru este si o cafenea.

Obiectivul zonei este o formatiune de stanci sculptate superb de-a lungul anilor de valurile oceanului. Particularitatea este ca la flux valurile lovesc si mai puternic si mai de sus, iar astfel creaza efectul de sifon. Ei le spun Pancake Rocks and Blowholes (se pot vedea cateva fotografii cu valurile in actiune aici http://www.punakaiki.co.nz/photos.htm). Tot in zona este un traseu frumos pe plaja care dureaza 1 h (noi nu l-am facut, dar am vazut niste poze superbe intr-un album de fotografie cu NZ).

Drumul pana la faleza dureaza vreo 5 minute printr-o padure tropicala specifica coastei de vest.

Din pacate nu am ajuns la ora la care nivelul marii era cel mai sus asa ca n-am avut parte de spectacol. Ne-am reintors si a doua zi, dar tot fara sa vedem “minunea” arteziana.

De la Punakaiki pornim spre Westport. Citisem in ghid despre o colonie de foci la “Cape Foulwind”. Cu ceva kilometri inainte de Westport se face un drum secundar la stanga care ne duce intr-un mic golf. Ajungem acolo cu putin timp inainte de apusul soarelui. Nu apucam sa ne dam bine jos din masina ca ne intampina o pasare … O Weka fff pofticioasa, care ar fi mancat niste biscuiti, dar nu avea voie sa primeasca mancare de la turisti. Totusi, asta nu ne-a impiedicat sa ii facem niste poze.

Foci sunt destul de putine, pe niste stanci din apropiere, iar locul de vizualizare pentru turisti este amenajat destul de departe de ele, tocmai pentru a nu le deranja siesta.

Cat stam pe plaja sa admiram apusul soarelui observam cum usor usor creste nivelul apei.

Spectacolul s-a terminat, soarele a apus, iar noi suntem pregatiti de plecare. Weka a parasit si ea parcarea, dezamagita probabil de turistii care respecta regulile. Mergem mai departe spre Waimangaroa sa cautam un camping. Gasim unul din reteaua “Holiday Parks” dar ne costa 32$ pentru o noapte, asa ca preferam sa stam la un hostel in Westport pentru 59$ (traiasca brosura BBH). Pana sa gasim acel hostel, ne-am plimbat 20 min pe stradutele pustii ale orasului, cautand o casa … orice casa cu lumina. Dupa ora 19.00 majoritatea hostelurilor sunt inchise, iar unica varianta de a sta la cort nu ne incanta foarte mult in acea seara foarte racoroasa. Norocosi cum suntem, am gasit unicul hostel ieftin, curat si deschis la 8 seara.

Ne-am reincarcat bateriile pentru aventura din ziua urmatoare …