Explorand Coasta de Vest (partea 2)

21 – 22 Septembrie 2009

Trezirea este ca de obicei in jurul orei 9, dar plecarea o facem ceva mai tarziu, in jurul orei 11:00.

In drum spre Hokitika mai oprim o data in parcul national Paparoa cu speranta ca vom vedea efectul de sifon al valurilor. Nici de data asta nu ajungem la ora potrivita, asa ca mergem mai departe.

Soseaua urmareste coasta. Peisajul este de vis. Valurile sunt foarte mari si au un efect spectaculos.

Suntem deja foarte infometati; oprim in dreptul orasului Hokitika, pe malul marii. Mesele sunt ocupate de pescarusi, dar cum ne dam jos din masina isi iau zborul si ne lasa loc liber sa mancam.

Simt ei ceva miros de mancare sau pur si simplu ne-au citit foamea din ochi si ne dau tarcoale discret… doar e rost de haleala. In momentul in care scoatem mancarea se aliniaza disciplinat si ne privesc. Mai scot din cand in cand cate un strigat, ca pentru a ne reaminti ca sunt acolo si ar vrea si ei ceva.

Dupa masa ne mai plimbam un pic pe malul marii; vremea se cam strica, incepe sa bata vantul si apoi sa picure. Coafura rezista … Pana ne-am urcat inapoi in masina, ne-am imprietenit si cu un labrador foarte simpatic, un personaj entuziast, care probabil “evadase” dintr-o curte de pe malul marii.

Despre oras citisem ca e un fel de centru pentru mestesugari, unde turistii ii pot vedea pe maestri la lucru, prelucrand  jad, aur, piatra sau scoici. Nimerim exact cand se asfalteaza, dar noroc cu ploaia care absoarbe praful.

Intram intr-un magazin Vodafone sa ne interesam de internet mobil pre-paid… dar ne costa cam 150$ un modem usb cu o luna de internet asa ca renuntam.

Ploaia se inteteste, dar terminam turul orasului si ne indreptam spre masina sa mergem mai departe. Nu avem o destinatie anume. Ne oprim in Ross la un hotel ce ne aminteste de filmele western. Hotelul (Empire Hotel, e de vanzare) are mai mult de 100 de ani si era folosit de cautatorii de aur pe vremuri. Afara ploua din ce in ce mai tare.

Dimineata cand ne trezim inca ploua, dar in curand iese soarele.

Mergem sa vizitam partea istorica a orasului unde a fost mina de aur. Gasim o banca si 2 case de mineri, restaurate. In locul minei este un lac unde sunt pastravi. Casele restaurate nu au mai mult de 120 ani, dar pentru Noua Zeelanda sunt printre primele asezaminte, dovezi ale pionieratului si curajului bunicilor lor.

Dupa ce mai da o ploaie scurta de primavara plecam mai departe. Destinatia zilei este in principiu ghetarul Franz Josef, dar depinde de ce mai vizitam pe drum.

Ni se face foame si cautam un loc unde sa putem manca. Gasim o veche zona de recreere unde 3 barbati (bunic-tata-nepot) se chinuiau sa scoata o barca din apa si sa o urce pe trailer.

Dupa ce mancam, Klara descopera un adapost parasit. Toate lucrurile din cabana pareau a fi lasate special pentru ochii si aparatele de fotografiat ale turistilor. Pana si panza de paianjen era aranjata “artistic”.

In jur de 15:30 ajungem la laguna Okarito.

Casa tipica pentru Noua Zeelanda

Plaja salbatica, valuri mari. Avem iar parte de o ploaie scurta.

Ne-am mai plimbat putin pe malul marii, dupa care ne-am continuat drumul spre Franz Joseph, gandindu-ne la bai termale ;-).

This entry was posted in Noua Zeelanda and tagged , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Explorand Coasta de Vest (partea 2)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *