22-24 Septembrie
Franz Josef – Lacul Moeraki (112 km)
Pe la ora 16:00 ne cazam in Franz Josef. Lasam bagajele in camera si plecam spre ghetarul cu acelasi nume. Cerul este destul de innorat si pare ca va incepe sa ploua.
Din oras pana la parcarea amenajata sunt sub 10 km. In parcare ne asteapta prietenii nostri inaripati, Kea, la fel de veseli si curiosi. Ii lasam cu greu in urma (mai mult Klara) si intram pe traseul spre ghetar. Deja a inceput o ploaie marunta si rece.
Din parcare pana in punctul terminus al ghetarului sunt aproximativ 40 min, din care aproape jumatate prin padure tropicala.
Dupa ce iesim din padure incepe sa ploua din ce in ce mai tare. Eu nu mi-am luat hainele de ploaie din masina asa ca ma cam murez. Peisajul este impresionant. O multime de cascade apar ca ciupercile dupa ploaie…sau datorita ploii, in cazul de fata.
Mic de tot este cineva imbracat in rosu :
Din fericire nu ploua mai mult de jumatate de ora. Din parcare mai este o mica plimbare pana la un lac. Mergem si acolo (cam 10 minute).
Seara alegem sa ne recreem la o piscina in aer liber cu apa fierbinte. Este amenajata superb, cu pietre si multe plante in jur, incat ne lasa impresia ca suntem undeva in mijlocul padurii (suspectam totusi faptul ca este apa incalzita de la robinet). Ne relaxam excelent timp de o ora privind stelele.
A doua zi pornim catre urmatorul ghetar – Fox Glacier – putin mai mare decat Franz Jospeh. Acesta se afla intr-un orasel mai mic si suntem informati ca nu au bancomat (sa avem bani cash).
Lasam masina intr-o parcare amenajata. Peste tot sunt placute cu “Nu hraniti animalele”, insotite de o poza a papagalilor Kea, ei fiind “cersetorii” sefi.
Din parcarea de unde lasam masina facem cam jumatate de ora pana la ghetar. Azi este soare asa ca se vad o gramada de avioane care survoleaza muntii (pentru turistii cu dare de mana).
Fara sa ne dam seama, ne indepartam de traseul marcat si ne trezim fata in fata cu lucratori DoC (Department of Conservation), care aranjau “balconul” pentru panorama catre ghetar. Intr-un mod mult prea politicos ne atrag atentia ca suntem prea in fata si ne spun ca noi oricum putem face ce vrem, dar ne recomanda foarte frumos sa respectam marcajele. Au fost turisti surprinsi de blocuri de gheata in timp ce isi faceau poze langa ghetar.
Totusi, aceasta grija excesiva, traseele mult prea amenajate si potecute inchise in cazul in care a sarit vreo scandura, ne cam innebuneste.
Dupa ce ne terminam plimbarea la ghetar plecam spre lacul Matheson, despre care citisem ca in zilele senine reflecta varfurile Cook si Tasman.
Traseul in jurul lacului dureaza aproximativ 1h 30 min.
Din pacate varfurile respective sunt acoperite de nori, dar si asa privelistea este superba.
Cand terminam traseul si iesim din padure, norii se duc si se vad muntii… dar din pacate nu mai suntem in fata lacului pentru a vedea reflectia 😀
Plecam mai departe pe Coasta Vestica spre Haast (la care nu vom ajunge azi).
Ne oprim in Bruce Bay – o plaja foarte frumoasa si salbatica. Marea este foarte agitata iar in departare se vad muntii inzapeziti. Ca pe toate plajele care se respecta, si aici se varsa un rau in mare.
Nu prea imi vine sa ma despart de plaja asta care este printre cele mai frumoase intalnite pana acum. Totusi trebuie sa plecam pentru ca ne este foame si avem informatii despre o ferma de somon. Ajungem la 17:30 la ferma, dar programul este pana la ora 17:00, asa ca ne resemnam si ne gandim la supele la plic pe care le vom gati seara la cort.
Inainte de apus ne oprim pe malul lacului Paringa unde este un camping DOC.
Asa cum spuneam, dupa ce punem cortul, facem o supa la plic. Dupa cina eu fac niste incercari de foto de noapte cu trepiedul in timp ce Klara citeste in cort.
In ziua urmatoare, ne indreptam spre plaja Monro despre care am citit ca are o colonie de pinguini crestati. Parcarea este langa lacul Moeraki. De aici pana la plaja este un traseu prin padure tropicala (cam 40 de minute).
View Larger Map
Ajungem pe o plaja salbatica unde, de asemenea, se varsa un rau in mare :D. Nici urma de pinguini. Aflam mai tarziu ca pinguinii pot fi vazuti dimineata foarte devreme sau seara pe intuneric…
Desi este o limita de care nu avem voie sa trecem, pentru a nu stresa pinguinii, majoritatea turistilor o ignora.
Dupa ce servim o gustarica pe malul marii plecam spre Queenstown.
One Response to Explorand Costa de Vest (partea 3)