Te Anau si croaziera la Doubtful Sound

27-28 septembrie

Queenstown – Te Anau (171 km)

Plecam din Queenstown la fix pentru ca s-a stricat vremea. Frig, nor, ploaie.


View Larger Map

Mergem spre Te Anau. Oprim destul de putin pe drum.

Facem o mica pauza in Manapouri pentru cateva fotografii pe malul lacului. In departare se poate vedea locul unde s-au filmat scene din Lord of the Rings 2 (castelul Minas Tirith pe stanca din mijloc).

In jur de 15:30 ajungem in Te Anau. Ne oprim direct la centrul de informatii pentru vizitatori – DOC, pentru a ne interesa de traseele montane. Am auzit ca e foarte frumos Kepler Track. Din pacate, acum nu se poate face din cauza zapezii (pericol de avalansa). Ni se recomanda doar prima parte, pana la cabana Luxmore. De aici este o priveliste frumoasa spre lac si imprejurimi. Luni si marti se anunta ploi in Milford Sound.

Pana la urma renuntam la ideea de a merge pe munte si rezervam o croaziera la Doubtful Sound pentru a doua zi (140$ / pers).
Montam cortul la Te Anau Lake View Holiday Park (conditii excelente + bucatarie). Facem aprovizionarea de la alimentara; in timp ce Klara se ocupa cu prepararea cinei, eu ma ocup cu prepararea sandwich-urilor pentru a doua zi (urma sa petrecem aproape toata ziua in croaziera). Seara bem o bere la TV si ne relaxam.

Suna ceasul la 7:00. Ne miscam destul de greu si de data asta. La 08:45 trebuie sa fim la locul de intalnire pentru croaziera la Doubtful Sound. De aici plecam cu un microbuz pana in Manapouri. Sunt 2 companii care opereaza croaziera de aici. Una mare – Real Journeys (mai scumpa, vapor imens => multe persoane) si una mai mica (mai ieftina, vapor micut => putine persoane). Cea mai buna alegere este cea mai mica, evident cea pe care am facut-o noi :-).

Prima oprire este in Manapouri, de unde schimbam microbuzul pe o barca, pentru traversarea lacului (vreo 50 de minute). Ajungem pe malul celalalt. Din acest moment suntem izolati, in mijlocul naturii.

In asteptarea microbuzului cu numarul 2 luam “brunch-ul”. Motiv pentru care un Kea isi face simtita prezenta imediat, urmarind-o pe Klara si sandwich-ul ei. Era cat pe-aici sa se urce in microbuz dupa noi. Mare figura 🙂

Kea infometat

Mergem mai departe prin mijlocul unei paduri superbe. Aici aflam ca este statia de energie electrica “Manapouri Power Station” (cea mai mare centrala subterana din NZ). Apa este preluata dintr-un lac si produce energie prin caderea in mare pe partea cealalta a muntelui.

Facem un mic ocol pana la statie, printr-un tunel care coboara in spirala cativa km, sapat direct in stanca (prin anii ’50) pana ajungem la camera turbinelor. Este impresionant.

O macheta a instalatiei

Continuam drumul mai departe, catre fiord. Avem parte de un urcus asiduos, microbuzul scrasneste din toate piulitele, dar nu se lasa. Privelistea este superba.  Datorita precipitatiilor abundente pe parcursul intregului an, vegetatia este luxurianta si vedem cascade peste tot. Greu e la deal, dar la vale a fost si mai interesant 😉 A urmat o coborare destul de abrupta (cateva sute de metri pentru a ajunge la nivelul marii).

Initial, Cook l-a denumit Doubtful Harbour (1770) si, crezand ca este exact ceea ce a denumit, a evitat sa intre cu nava prin fiord. Ulterior, a fost denumit Doubtful Sound de catre vanatorii de balene si foci (in acea perioada inca nu intrase in vocabularul englez cuvantul “fiord”, iar “sound” a ramas de atunci denumirea pentru toate “pasajele de apa” din Fiordland).

Si am continuat in vaporasul cu numarul 2. Ne-am luat multa mancare cu noi (doar eram patiti), dar de data asta am uitat ceva si mai important: apa. Noroc cu ceaiul servit la bordul vaporasului.

E bine ca am optat pentru vaporul mai mic. Avantajul acestuia este ca se poate apropia mai mult de peretii muntilor. Ajungem pana la iesirea pe mare (Marea Tasmaniei), dar valurile sunt destul de mari. Reusim sa vedem o foca ce se incalzea la soare. Distractia in fiord dureaza aproximativ 3 ore.

Avalanse de copaci. Fenomenul este foarte interesant: copacii cresc prea mult in afara, iar in timpul unei ploi mai puternice cel mai mare si mai iesit in afara copac se prabuseste, maturand totul in cale. Trebuie sa treaca 50 ani pentru ca locul respectiv sa se regenereze.

Acum hotel. Initial a fost casa vanatorilor de foci si balene.

Vedere spre ocean

Se vede si foca pe stanca.

La un moment dat, ne-am oprit in mijlocul fiordului pentru 5 minute de liniste (motorul vaporasului era foarte zgomotos). In acel moment ne-am dat seama ca urmatoarea excursie de acest gen o vom face cu caiacul, chiar daca nu vom parcurge o distanta foarte mare, macar ne vom bucura de linistea naturii.

Aici a fost filmata o parte din scena castelului (Minas Tirith).

Intoarcerea in Manapouri.

Cand ne intoarcem in Te Anau mergem pana la “Wildlife Center” unde vedem cateva pasari inchise intre niste garduri. Ei spuneau ca le-au salvat si le tin la centru pana isi revin si le pot trimite inapoi in natura. Speram sa fie asta povestea, pentru ca este trist sa vedem doi Kea in cusca, mai ales cand i-am cunoscut liberi.

Orasul e foarte mic, sunt cateva strazi cu case. Pe strada principala, pe malul apei, sunt numai pensiuni si hosteluri.

Seara ma delectez cu o bere si “Transporter 2” in timp ce Klara butoneaza laptopul.
Calatoria continua spre Milford Sound, cu caiacul de data asta :-).

This entry was posted in Noua Zeelanda and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Te Anau si croaziera la Doubtful Sound

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *