29 septembrie – 1 octombrie
Dupa ce plecam din camping mergem sa rezervam o excursie cu kayakul prin Milford Sound. Abia pe la 12:45 reusim sa iesim din Te Anau.
Pe drum, luam cu noi un alt autostopist, un tanar francez, care plecase de vreo 6 luni de acasa si de atunci calatorea prin NZ. Din cand in cand mai mergea la ferme pentru “woofing” (de la el aflam ca se poate practica si in Romania – http://www.wwoof.ro/). Ca sa-si stranga bani de plecare a muncit un an jumate in Franta la un magazin cu produse bio. Iar in NZ se documenta si mai mult referitor la agricultura bio.
Din Te Anau pana la Milford Sound exista “drumul Milford” (Milford Road – mai multe informatii despre plimbarile care se pot face prin zona – http://www.fiordland.org.nz/Explore-Fiordland/Things-to-do/Walking—Hiking/Short-Walks/Milford-Road.asp)
Asa ca nu ne grabim deloc si ne bucuram de fiecare popas. Prima oprire este la Mirror Lakes. In pliantul pe care-l avem scrie ca cel mai bine se vede reflexia muntilor dimineata devreme sau seara. Noi suntem in mijlocul zilei, ploua, si bate vantul, asa ca nu vedem mare lucru.
Urmatoarea oprire la “Chasm”. Un loc unde apa a sapat in stanca niste forme foarte curioase. Dantela in stanca.
In toate parcarile din zona de munte exista cel putin un Kea care intampina masinile si turistii. Am asistat chiar la o scena in care un Kea a intrat in portbagajul unei masini, din care a furat o punga de biscuiti si fericit de captura a traversat soseaua pe jos, cu punga in cioc, abia tarata, pentru a-si savura “prada” in liniste. Insa, pe drum, si-a pierdut toti biscuitii, pentru ca apucase punga invers :-)).
Avalansa de copaci. Fenomen natural pe versantii stancosi.
Portiune din soseaua Milford care se cheama “Soseaua care dispare”
Dupa ce ajungem la Milford si ne rezervam un loc de cort, plecam intr-o scurta plimbare sa admiram apusul.
Inainte de culcare, fiecare cu jobul trasat: Klara – cina, iar eu montat cortul. Am campat in curtea unicului hostel/hotel din zona.
A doua zi la 9:50 este intalnirea pentru excursia cu kayakul. Mergem in golfulet si facem un mic training pentru tehnica vaslitului in kayak. Suntem norocosi. Imediat dupa ce ne lanseaza pe apa incep sa inoate pe langa noi mai multi delfini. Ghidul incearca sa explice ceva, dar nu-l baga nimeni in seama. Toata lumea urmareste delfinii. Ni se explica ca a fost un cutremur pe nu stiu ce insula si e posibil sa vina un val de 1 metru. Noi urmarim delfinii in cotinuare, care trec pe sub kayace, fac salturi in apa la nici 1 metru distanta. Miununate fiinte. Jucause si pozitive. Un semn foarte bun, care ne-a marcat intreaga calatorie.
Incepem sa dam la vasle. Iesim din primul golfulet si vedem o cascada care ni se pare foarte aproape, dar pana la ea sunt 9 km. Peisajul este impresionant. De jur imprejur se vad munti imensi. Mitre Peak are zapada pe varf (1692 m). Anual reusesc sa ajunga pe varf in jur de 25 de alpinisti (urcarea se face de la nivelul marii, pe partea cu arbusti).
Intre cele 2 maluri sunt 2 km. Nu ne ia foarte mult sa-i traversam, apoi ne asteapta o pauza de sandvis si apa. Se face foarte cald. Nu e nici un nor. Nu ma asteptasem si n-am la mine ochelarii de soare, iar caciula de polar nu are protectie solara. Ajungem si la cascada pe care am fotografiat-o in ziua anterioara. Dupa aproape 4 ore de dat la vasle ne intoarcem (cam terminati) la mal.
Terminam cu excursia si ne indreptam inapoi spre Te Anau cu gandul de a ajunge la “Key Summit”. Azi avem noroc de soare, asa ca oprim chiar inainte de tunel sa admiram peisajul.
Trecem si la intoarcere prin tunelul “Homer”, tunel ce sfredeleste peretele foarte inalt si drept de stanca, fiind unicul punct de acces de pe uscat spre Milford Sound (deschis in 1954, cu 1270 m lungime, la o inaltime de 945 m).
Traseul “Key Summit” porneste dintr-o parcare din zona “The Divide”. Dureaza 3 ore 30 dus intors. Sus este o zona de gol alpin cu multe lacuri.
Traseele sunt cam prea amenajate. Dar, partea frumoasa este ca natura este bine ingrijita si nu vezi “lucruri” lasate pe traseu.
Pe valea de vis-a-vis se vede lacul Marion (3 ore dus intors din sosea)
Se face destul de tarziu cand terminam cu plimbarea; plecam spre Te Anau cu gandul ca vom opri iar la “Mirror Lakes” sa vedem cum e cu efectul de oglinda.
Intr-adevar, arata altfel dupa apusul soarelui.
Ne oprim la o pensiune “Bob&Maxine’s Backpackers”. Gazdele sunt foarte primitoare, chiar daca ora este destul de inaintata.
Acolo ne reintalnim cu un neamt cu care am fost si in excursia de dimineata cu kayakul. Stam la povesti putin inainte de culcare. Omul terminase medicina si inainte de rezidentiat a plecat intr-o vacanta de 3 luni prin Australia si Noua Zeelanda. Francezul cules de pe drum cu o zi inainte este inca cu noi.
A doua zi soare cat cuprinde.
Continuam drumul spre sudul insulei, spre Invercargill – pe “Southern Scenic Route”.
One Response to Milford Sound