Te Anau si drumul sudic (Southern scenic route)

1 – 2 Octombrie

Te Anau – Tuatapere – Bluff – Fortrose – Curio Bay – Dunedin (~500 km)

In jur de 11:30 ne punem in miscare si mergem pe “Southern Scenic Route” spre Invercargill. Ruta sudica este marcata cu verde pe harta din atlasul nostru rutier.


View Larger Map

Peisajele sunt de poveste, asa ca facem multe opriri. Oilea astea de NZ sunt prea albe si nu ne putem abtine sa le fotografiem de cate ori avem ocazia!

Avem noroc ca am nimerit exact in perioada mieilor. Si se pare ca este un an foarte bun, intrucat majoritatea oilor au si cate 2 miei.

Prima plaja la care ajungem azi este Gemstone. Stam ceva timp aici pentru ca e plin de pietricele frumoase, iar daca ai rabdare sa cauti poti gasi chiar pietre semipretioase.

Urmatoarea oprire este la Monkey Island. Legenda spune ca mica insula este de fapt ancora de piatra (Te Puka-a Takitimu) a marii canoe Takitimu.

Este trecut de ora pranzului si cautam un restaurant. Gasim o terasa draguta pe malul apei in Riverton.

Ca si observatie, orasele sunt destul de mici. 300-1000 locuitori, cateodata si mai putini. Dezavantajul este ca restaurantele sunt putine la numar (1-2 locuri in orasele mai mari) si dupa ora 16.00 riscam sa le gasim inchise, pentru ca au si ei o viata de trait :-). Totusi, avantajul este ca majoritatea au un aer unic. Sunt afaceri de familie, personalizate dupa gustul proprietarilor. Simple si primitoare.

Mai departe, pornim spre Invercargill pe care-l traversam rapid. Ne oprim in Bluff, un punct turistic recomandat pentru ca e cel mai sudic de pe insula. Nimic deosebit in afara de asta, doar clasicul stalp cu indicatoare catre orasele lumii.

Continuam drumul spre Fortrose. Pe plaja gasim o cafenea draguta; noi intram numai ca sa cerem niste informatii si aflam de un hostel in Curio Bay, si de ruta de coasta – “The Catlins” http://www.catlins.org.nz sau http://www.catlins-nz.com/. Iar avem parte de peisaje superbe chiar inainte de apus.

Spre seara lumina e grozava, dar noi ne grabim sa ajungem totusi inainte de intuneric la Curio Bay. Imi fac cu ochiul niste peisaje frumoase, dar nu opresc pentru ca mi se pare tarziu. Dupa inca cativa km opresc, dar peisajul nu mai este la fel ca cel dinainte (si iar ratez niste fotografii din cauza ca n-am oprit la timp).

Ajungem cu putin inainte de caderea serii in Curio Bay, unde ne cazam la un hostel chiar pe malul marii – Dolphin Lodge.

In zona este un loc unde se pot vedea pinguinii cu ochii galbeni (la rasarit, cand pleaca la prins peste si la apus, cand se intorc la cuib). Mergem si noi sa vedem despre ce este vorba. La 19:45 ajungem acolo si dupa vreo 20 minute de asteptari reusim sa distingem prin intuneric silueta unui pinguin care vrea sa parcurga o distanta de vreo 100 m de la mal pana la cuib. Este foarte haios cum se leagana. Si pare mic. Pacat ca e distanta f mare si prea intuneric ca sa vedem ceva ca lumea.

A doua zi suna ceasul la 6:30. La 7 suntem prezenti in locul de “urmarit” pinguini (stam undeva sus, astfel incat ei nu ne vad si nu ne simt). Pe acea plaja sunt 3 familii de pinguini, care pleaca pe rand spre mare. Tot spectacolul dureaza aproape 30 minute. Moment in care merg leganat, se mai opresc, se uita jur-imprejur, mai merg iar si tot asa, pana se obisnuiesc cu apa oceanului.

Contrar asteptarilor, pinguinii sunt foarte mici, de inaltimea unei rate si extrem de vulnerabili in fata pradatorilor adusi de oameni – dihori sau caini. In NZ este concurs de exterminare al sobolanilor, dihorilor si iepurilor, intruca vaneaza pasarile (dihorii) sau le fac concurenta pt hrana (iepurii). Multe din speciile de pasari sunt unice pe insula (Kea, Kakapo, Kiwi, Weka), de aceea necesitatea protejarii lor. Neavand pradatori naturali s-au adaptat la viata pe jos, iar aripile si le-au pastrat sa se asorteze cu ciocul :-). Cred ca erau mai fericite daca nu ajungeau oamenii pe insula.

Pe partea opusa a golfului este “padurea pietrificata”. Se pot vedea niste copaci conservati de lava.

Ne intoarcem la hostel, facem bagajul si mancam de dimineata.  De hostel se ocupa un cuplu (ea e nascuta in Lituania, dar s-a mutat in Germania). Au calatorit vreo 5 ani prin lume pe biciclete (au traversat si Romania) si s-au oprit in Noua Zeelanda sa mai stranga niste bani.

Pe la 10:30 plecam in continuare pe “Catlins”. ┬áPrimul obiectiv (o mica teapa turistica) este “Niagara Falls”. De fapt o gluma facuta de cineva mai de mult. Este un bolovan intr-un rau, denumita dupa celebra cascada de catre un localnic proaspat intors de pe meleaguri nord-americane.

Pe Julien (francezul luat la autostop acum cateva zile) il lasam la o intersectie sa-si continue autostopul. De data asta se duce sa faca putin “woofing” la o ferma.

Mergem pe drumul 92 (Chaslands Highway). Printre obiectivele zonei sunt niste pesteri pe malul marii – Cathedral Caves http://www.cathedralcaves.co.nz/. Pesterile trebuie vizitate numai cand apa marii este retrasa (pe site se gaseste orarul fluxului si refluxului). Cu toate astea, in septembrie este inchis pentru a lasa pasarile sa isi cloceasca ouale (este primavara lor si love is in the air)

Un vechi tunel construit la 1895 in lungime de 200 m se poate gasi la 10 minute de mers de la sosea (Tunnel Hill)

La McLean Falls nu mai mergem ca deja ne saturasem de cascade. Vedem apoi o vedere de acolo si era frumoasa.

O plimbare foarte frumoasa este spre Tahakopa Bay. Din parcarea unde lasam masina facem cam 20 minute pana la plaja, printr-o padure cu foarte multa vegetatie. Si dupa vegetatie iesim intr-un golfulet cu nisipul auriu si apa turcoaz. Nu este vreme de plaja/ baie. Este prea frig.

Vantul bate cu disperare. Avem noroc de soare vreo 15 minute, dupa care vine un nor cu ceva picaturi de ploaie, dar pana ajungem la masina se opresc.

Mergand in continuare vedem o parcare cu indicator catre cascada Parakaunui. Poteca pana la cascada este de vreo 5 minute, asa ca ne oprim sa vedem despre ce e vorba.

In Owaka, in centru, gasim un Cafe-Bar foarte dragut unde mancam de pranz. Sotia ne-a servit si sotul ne-a gatit. Afacere in familie. Unicul restaurant deschis din oras.

Din Ahuriri Flat, un drum la dreapta ne duce la un far, Nugget Point. Si aici exista o parcare de unde se merge pe jos 10-15 minute.

Mai departe alegem drumul de coasta, prin Kaka Point. Destinatia – Dunedin.

This entry was posted in Noua Zeelanda and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *