01. Din Bucuresti pana la granita cu Rusia

17 iulie 2010 (450 km)

Nu mai stiu la cat a sunat ceasul, dar intalnirea de ora 8 a fost amanata pentru ora 9 si de fapt ne-am intalnit la 9:30 in benzinaria Petrom de pe Mihai Bravu.

Primul set de nervi apare cand ma chinui sa pun motorul pe cric si nu sta (din cauza greutatii trebuie sa gasesc teren putin inclinat pe partea cricului ca sa nu pice motorul pe partea cealalta).
Al doilea set de nervi apare cand imi dau seama ca trebuie sa dau bagajele la o parte ca sa pot pune benzina.

Facem toti plinul, stam de vorba, facem probe sa vedem daca statiile radio comunica ok. Nu nimeresc din prima firele corect – sunt 2 cabluri cu mufe identice, si numai unul e bun (cred ca din cauza asta am fost eu singurul care s-a plans toata ziua ca statia radio se aude naspa cand la ceilalti mergea excelent).

In sfarsit suntem toti gata de plecare si cand dau sa pornesc motorul, surpriza … nu porneste. Nu stiu cum se face ca butonul pentru faza lunga era apasat si impreuna cu statia radio mi-au scazut tensiunea in baterie.

Apare al treilea set de nervi. Ma enervez asa de tare incat imi apare un gand necurat in cap … ma intreb de ce nu mi-am luat Bmw … dar imi trece foarte repede (aproape instant) si incep sa ma gandesc ce sa fac ca sa porneasca. La inceput nu imi trece prin cap ca il pot impinge :D. Dar se dau si baietii jos de pe motoare si il impingem prin benzinarie. Porneste imediat. Ne echipam iar si de data asta plecam.

Pe la 11:30 ajungem la centura. Aici facem o mica pauza ca uitase Bogdan ceva acasa. Cat fac fetele o plimbare sa aduca chestiile respective, ne asalteaza unii care vand hartie igienica si ciorapi.

Stabilim ca facem primul popas la Drajna, dar nu stiu cum fac de raman singur mai in urma si ma trezesc la Fetesti. Nu prea merg mai mult de 100 ca e foarte inconfortabil si motocicleta d-abia ajunge la 120 cu atatea bagaje pe ea.

In sfarsit, pe la 14:30 ajung si eu la Drajna. Baietii isi comandasera deja. Mancam si plecam mai departe.
Dureaza vreo doua ore jumate din momentul cand ajungem la iesirea din Romania (la Galati), pana trecem in Ucraina.

In Izmail ajungem pe la 9 si un pic, dupa ce se insereaza. Incercam sa cerem niste indicatii, dar dupa ce ne invartim un pic, niste baieti dintr-o masina ne fac semn sa-i urmam si ajungem la Hotel Premier.

Apucam sa cerem niste bere si cand sa dam comanda la mancare pica curentul. Bezna totala. Noroc ca au apucat sa ne aduca berea.
Dupa vreo juma de ora revine lumina si putem si noi sa comandam ceva de mancare.

Avem si un oaspete, denumit in continuare de Robert “pisica explodata”. Pana la sfarsitul excursiei a fost folosit foarte des termenul “explodat” pentru diferite situatii (de exemplu baie explodata, restaurant explodat, etc).

18 iulie 2010 (390 km)

Micul dejun este inclus.. o omleta plina de ulei si 2 felii de paine cu unt. Zisesem ca plecam la 9, dar reusim sa iesim pe poarta hotelului la 11:30 (povestea asta se va repeta foarte des pe durata excursiei).

Cald naspa. Mergem spre Odessa, dupa ce dam o tura pana la malul Dunarii.

Intr-un sat sta garcea cu un pistol radar. Robert este un pic inaintea noastra si este oprit de garcea. El mergea in sat cu vreo 55 km/h, dar garcea ii explica ca avea 85. Norocul este ca garcea vorbeste ceva romana. Cand aparem si noi, pune garcea pistolul pe mine – care aveam cam 50 si un pic, si arata peste 80. In fine, dam prima spaga si cand sa plecam – Robert – nervi, derapaj, cazatura, zboara o cutie, se stramba un pic, se indreapta, plecam mai departe (dupa ce m-am intors am citit un jurnal al unui polonez care a plecat singur pana in Mongolia asta vara si n-a oprit la nici un semn de oprire al lui garcea in Ucraina).

Drumul spre Odesa e deviat printr-o statiune pe malul marii, Zatoka. Toata lumea e in costume de baie si noi ne coacem in costumele moto.

Oprim la o bomba (a se citi restaurant tipic de statiune pe litoral) pe marginea drumului sa mancam. Patronul stie ceva romaneste, este nascut undeva langa granita cu Moldova. Clasic : ciorba, friptura (are o denumire interesanta : shashlik) si salata.

In fata restaurantului se vand pepeni.

Nu nimerim centura de ocolire a orasului Odesa si il traversam prin periferii, timp de vreo ora, pe niste bulevarde foarte largi.

Pe la 22:30 ne oprim in Mykolaiv la un hotel dragut (Nahodka). Avem noroc, bucataria este inca deshisa.

19.07.2010 (580 km)

Progresam un pic cu ora de plecare. Ne propunem sa plecam la 9 si reusim sa plecam la 10.

Se pierde mult timp la alimentarea cu benzina. E o procedura destul de complicata. Intai te duci la un ghiseu, te intreaba cati litri vrei sa pui, tu spui ca vrei plinul, ea nu prea intelege, lasi multi bani acolo ca sa-ti deblocheze pompa, pui benzina, apoi te duci sa iei restul.

Ne intalnim cu un motorist ucrainean. Ne da adresa unui club moto : http://www.tarasovagora.ua/

Ploaie usoara, scapam repede de ea, nu ne imbracam, apoi una torentiala; nu mai pun costumul de ploaie, ploua putin, ma usuc repede.

Gasim o terasa intr-o intersectie unde mancam una dintre cele mai bune fripturi din calatoria noastra.

Un omul strazii incearca sa scoata niste bani de la noi.

Ma echipez de ploaie, dar pana la urma nu mai ploua.

Trecem de Mariupol pe la 9 jumate seara; nu ne oprim, vrem sa fim mai aproape de granita, asa ca mergem pana in Novoazovsk. Aici bezna aproape totala.
Nu gasim hotel. La cativa km este o statiune turistica la marea Azov, Sedove. Ajungem acolo si ne trezim in satul de vacanta Mamaia. Urla muzica din toate partile. Plin de lume. Niste pustoaice se apuca sa-i faca lui Radu poze cu telefonul. Radu inca nu se daduse jos de pe motor. Apoi se plaseaza si ele in cadru sa se pozeze cu ciudatul aparut in noapte.

In timp ce ne invartim pe acolo ne agata un garcea care ne explica ca la el acasa exista cazare. Porneste girofarurile si o ia inainte. Noi dupa el. Toata lumea se da la o parte sa treaca garcea si gasca de motoristi. Dupa ce ajunge la el acasa facem niste glume care contin cuvantul “protocol” (=spaga). Nu prea ii convine, si ne tot spune “niet protocol, friends”. Apoi se duce pana-n sat sa ne ia niste beri si nevasta-sa ne face o omleta. N-am fost de mult la tara, dar acum am ocazia. In curtea din spate sunt gaini, rosii, castraveti.. etc.

20 iulie 2010 (250 km)

Dupa masa de dimineata (inca o omleta), spunem ca vrem sa facem o baie. Ne duce alt garcea pana la plaja (el si-a terminat tura, si ramane acasa). Ajungem la o plaja super aglomerata cu taxa de intrare si plecam inapoi. Garcea ne explica ca vrea si el niste bani de benzina.

La plecare avem parte de o gramada de la revedere plus poze cu telefonul mobil.

Ajungem la vama. Coada. Robert se relaxeaza pe scaunul pliant. Imi luasem si eu unul dar pe ultima suta de metri am renuntat la el cand am vazut cat de incarcata e motocicleta si ca nu sta bine pe cric.

Control bagaje. Primul este Radu. Vamesul il pune sa-si desfaca toate bagajele.

Foarte tacticos Radu incepe sa-si scoata lucrurile din prima cutie. Dureaza vreo 15 minute sa-i arate ce e in cele 2 cutii si intr-un rucsac. Mai este o geanta prinsa pe sub cauciucuri, la care este foarte complicat de umblat. Din fericire scapa fara s-o mai desfaca. Apoi vamesul trece la Robert si ne face semn ca noi urmam. Robert, cu o mare lene desface capacul la top-case. Atunci vamesul ii explica ca ne costa 20$ si trecem mai departe. Ma gandesc ca merita banu, decat sa stau sa desfac toate sforile alea cu care am legate bagajele. Cand sa-i dam banu ne explica ca de fapt costa 20$ / persoana. Ii spunem ca nu mai avem si ne lasa in pace.

Ajungem la vama rusa. Avem mari probleme cu motoarele ca nu vor sa stea pe cric decat daca le punem un pic in panta. Bine, unii nu au problema asta.. bmw-ul sta binemersi si rade de noi. Asa ca Robert isi pune motorul pe cric si face drumuri pe la noi trei ca sa plimbe actele in timp ce noi ne tinem motoarele sa nu pice.

Ne cere unu pasapoartele, ne facem semn sa asteptam ca le completeaza el si dispare intr-o ghereta. Stam noi vreo ora p-acolo dupa care incepem sa ne intrebam ce lipseste. E simplu. Punem niste parai intr-un document si il dam acolo. Dupa vreo 15 minute iese cu toate hartiile completate si scapam si fara sa desfacem bagajele.

Uraaa. Am intrat in Rusiaaa.

This entry was posted in Mongolia, motocicleta and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.