Trecem de vama, mergem 5 km, facem dreapta peste camp pe un drum de tara si ajungem pe malul marii. Nu e nimeni acolo. Baie la …. goala. Marea are sub juma de metru si e numai mal. Ciudata senzatie cand am intrat in apa.
Plecam. Nisip. Bogdan da cu motoru pe jos. Noi sarim sa-l ajutam sa-l ridice.
Mergem spre Rostov. Nu avem ruble. Cardurile nu functioneaza la benzinarii. Facem foamea. Incepe sa se termine si benzina. Facem stanga spre un orasel sa cautam un bancomat. Gasim si bancomat, si benzinarie, si restaurant vis-a-vis de benzinarie. Nu stiu daca e din cauza foamei, sau chiar a fost cea mai tare masa din Rusia. O friptura care se topea in gura si o dita mai salata.
Ne intalnim cu un endurist care ne face rost de cazare. Da un telefon si peste cateva minute apare un tip cu un Lexus imens, cu fata de afacerist dubios. Ne duce la el la hotel.
Curatat lant, uns lant. Seara discutii cu tatal patronului intr-o rusa chinuita (am incercat eu timp de mai multe luni sa invat rusa :D). Omu ne explica pe unde sa o luam spre Rostov ca sa iesim mai repede. Si imi face cadou un atlas rutier cu partea aia de Rusie.
21 iulie 2010
Plecam in jur de 9; mergem spre Rostov. Iar nu reusim sa ocolim orasul, asa ca il traversam. Dureaza peste o ora si e foarte cald.
Dupa Rostov este autostrada. Oprim la un popas unde produsul principal care se vinde este pestele uscat. Luam si noi si plecam mai departe.
Ne oprim de mai multe ori pe parcursul zilei pentru ca este foarte cald.
Nu ne mai oprise de mult garcea… asa ca a venit timpul. Ne opreste pe toti 4 si ne cheama intr-o camera cu aer conditionat si multe monitoare unde ne vedem fotografiati, cu viteze intre 105 si 110. Ne explica el pe limba lui ca am depasit viteza si ca nu e bine, etc… Dam iar spaga 30$ si plecam.
“Noroc” cu garcea ca avem ocazia sa admiram un monument ciudat, exact vis-a-vis.
Trecem de Volgograd; o mica oprire dupa un pod peste un canal care da in Volga.
Ne oprim intr-un sat de pe malul Volgai. Ne luam dupa semnele de pe stalpi si gasim o pensiune. O intrebam pe gazda unde putem manca. Da un telefon si peste cateva minute apare o femeie cu o masina. Ne duce la ea acasa si ne da mancare gatita (supa, salata, orez si ceva carne tocata facuta ca un burger). Nu e asfalt in sat, dar nu prea conteaza; conduce femeia de n-are treaba. Pe drum spre casa ei oprim la un chiosc satesc sa luam ceva beri.
In timp ce noi servim masa, barba-su se uita la noi de pe o banca.
Ne cere 600 de ruble la toti 4.
22 iulie 2010
Merg la un magazin unde incerc sa cumpar un sim pentru mobil. Nu reusesc. Ca sa poti cumpara sim trebuie sa ai pasaport rusesc.
Toate orasele sau satele rusesti sunt la distante de cel putin cativa km de soseaua principala. Primul oras, si de fapt singurul, pe care l-am vazut asa aproape de drum (vreo 3-400 m distanta).
Le vine la baieti ideea stralucita sa mergem pana in Samara. Eu nu sunt de acord pentru ca este foarte mult de mers; dar suntem 3 la 1 🙂
Pauza de masa la un hotel pe marginea drumului. Cea mai mare teapa din Rusia. Platim 2700 ruble pentru o masa naspa.
Pe mijlocul drumul este o bucata de lemn patrata, destul de mare. Din cauza ca mergem in spatele unor tiruri, o vad in ultimul moment. Radu nu o vede si o ia in roata.
Cu ocazia asta cumparam 2 pepeni de pe marginea drumului. Eu car unu galben, Bogdan unu verde.
E 19:15 si mai sunt 360 km pana la Samara. Se fac niste calcule, se da cu presupusu. Eu zic ca ajungem pe la 1 noaptea si ca nu are rost, alte voci ca pe la 11 si ca are rost. Dam inainte.
20:30. Pauza pentru alimentare cu benzina. Admiram apusul soarelui.
Pe la 2 noaptea ajungem la intrarea in Samara. Facem greseala sa intram in oras. Dureaza cam juma de ora pana ajungem in centru si inca vreo juma de ora pana gasim un hotel deschis sa ne cazam.