O plimbare prin nord si la izvoarele termale. Si gata, s-a terminat.

8 – 12 octombrie

Waipara – Picton – Nelson – Hanmer Springs – Christchurch (820 km)

Plecam pe la 11 din Waipara; auzisem ca o sa ploua, dar inca este bine. Se vede soarele un pic dupa  nori. Un mic ocol ne duce la “Cathedral Cliffs”.


View Larger Map

Si apoi la o plaja pustie.

Mod de separare al terenurilor.

In Kaikoura este un centru turistic de unde se pot face mici croaziere pentru vazut delfini si balene (croazierele sunt separate, si destul de scumpe). Mergem mai departe.

Exploatare forestiera.

Ajungem in Picton pe la 19:00, pe ploaie, si ne cazam la Sequoia Lodge. Nu mai iesim nicaieri. Seara se da budinca cu inghetata la toata lumea 🙂 Atmosfera in hostel este superba. Multi tineri calatori, veselie, voie buna.

A doua zi plecam mai departe pe un traseu foarte frumos, plin de serpentine, pe coasta – “Queen Charlote Drive”. Pacat ca ploua. Sunt mai multe drumuri de explorat (si cu masina si pe jos) in zona, dar vremea nu tine cu noi, asa ca mergem mai departe, spre izvoarele termale.

O mica oprire pentru masa de pranz in Nelson intr-un barulet dragut. Ospatarul ne intreaba incotro mergem si ne sfatuieste sa nu alegem ruta prin Lewis Pass pentru ca ninge si e zapada. Noua nu prea ne convine sa ne intoarcem; ne gandim ca oricum avem lanturile la noi si ne descurcam.

Ba ploua, ba sta. Este o atmosfera mai somnolenta. Merge un Opeth – Harlequin forest (asta spune Klara, eu aveam alta parere :D)

Ajungem intr-un loc unde auzisem ca sunt izvoare termale in aer liber (Maruia) si nu este aglomeratie ca la Hanmer, statiunea termala cunoscuta de toata lumea. A inceput sa ninga. Nici urma de izvoare (nu stim unde sa le cautam). Este numai un hotel foarte scump. In stil japonez. Asa ca plecam mai departe, spre Hanmer. Cand sa plecam opreste o masina sa-si puna lanturile. Ditamai 4×4. Noi ne gandim: ce fatalai sunt astia. Se sperie de niste fulgi. Si pacat ca au masinile astea si nu stiu sa le conduca.

Inca nu e zapada asternuta asa ca mergem mai departe, dar nici nu plecam bine de acolo ca incepe sa fie zapada pe sosea, asa ca ne oprim si noi. In plus, la intrarea in trecatoare era un afisaj electronic care ne atentiona sa nu intram daca nu avem lanturi.

N-am pus in viata mea lanturi la o masina, asa ca este foarte interesant. Dupa ce punem lanturile, alta viata – urcam fara probleme pe zapada si mergem cam 20 km, dupa care ne oprim sa le scoatem; drumul a coborat si nu mai este zapada pe sosea. Ninge in continuare, dar este mai cald. Cat am pus lanturile au oprit 2 masini (inclusiv jeep-ul dinainte), iar soferii ne-au intrebat daca avem nevoie de ajutor. Tipul din jeep la costum, iar tipa din a doua masina cu 2 copii adormiti in spate. Ne-a impresionat ca majoritatea sunt saritori. Si era deja noapte.

Ajungem pe la 10 seara in Hanmer Springs. Gasim 2 paturi libere in camere diferite la al 3-lea hostel, Hanmer Backpackers. Camera in care doarme Klara are 2 paturi surpapuse si 1 pat mare matrimonial. Dar camera era luata de 2 englezoaice care nu accepta barbat in camera. Si culmea, in patul matrimonial doarme cea mai slaba dintre tipe. Oricum, avem noroc pentru ca am gasit cazare. Si aici se practica treaba aia cu budinca si inghetata si mai prindem 2 portii. Somn de voie pana la 9:30.

La inceputul zilei inca mai e ceva nor. Dupa masa de dimineata iesim la o plimbare sa achizitionam ceva haleala pentru pranz. Azi ne rasfatam, luam ceva pui, care este gatit, bineinteles de Klara :D, la tava.

Dupa masa ne instalam in camera de zi cu cateva beri si multa lene. Vad pe geam cum iese soarele. Lenea e mare in continuare.

Dupa ce incepe sa bata soarele bine de tot pe geam, reusesc sa ma deplasez pana afara cu aparatul in mana. Deja e senin si ceva mai cald. Lenea castiga si ma intorc pe canapea.

Am observat ca unii oameni prin NZ cand vad soare afara au impresia ca a venit vara si merg dezbracati, desi e frig de te caci pe tine.

Inainte de ora 18:00 lenea pierde batalia si iesim la o mica plimbare. E un traseu de vreo juma de ora pana sus pe deal, de unde se vede totul.

Ajungem la marele fix, cu cateva minute inainte de apusul soarelui.

Exploatari forestiere.

Penultima seara in Noua Zeelanda, munti de jur imprejur, lumina frumoasa.

Dupa apus, ne intoarcem la hostel si ne echipam de piscina. Ajungem la 8 la piscinele cu apa termala, avem o ora la dispozitie pana se inchid. In apa e cald si bine, afara sunt cam 5 grade. E interesant sa te deplasezi de la o piscina la alta sau la vestiar.

Inapoi la hostel, inghetata cu budinca din nou. Si o armata de asiatici. Managerul hostelului este un neamt (evident plecat in lume de 1 an). A stat in Nelson o luna si acum era aici. Si se pregatea iar de drum.

Plecam pe la 11 din Hanmer Springs spre Christchurch. Mergem tot la hostel Cockers unde am stat la inceput (intre timp s-a scumpit, se apropie sezonul). Dupa  ce facem bagajul mai cutreieram orasul in cautarea unei bodegi misto care sa aiba si mancare. Sunt cateva stradute cu baruri care arata bine, dar ori n-au mancare, ori sunt inchise. De prea multa invarteala ne cam piere cheful de bere, dar ajungem in cele din urma intr-un bar, Rock Pool (da, au mese de biliard si muzica rock). Partea cea mai tare este ca nu se fumeaza in nici un bar. D-asta e multa lume in fata barului la tigara. Ultima seara in NZ tocmai s-a terminat.

Avionul este dupa amiaza, asa ca am timp sa explorez un pic magazinele de munte din oras, in timp ce Klara exploreaza centrul orasului. Totul este pe fuga (pentru ca pierd foarte mult timp in magazinele de munte, asa ca ne ramane putin timp sa cumparam una alta pentru cei de acasa, sa mancam ceva – burgerul traditional intr-un pub tipic neo-zeelandez, de fapt englezesc 😉 si sa predam masina).

La aeroport avem o surpriza neplacuta. Trebuie sa platim “Taxa de plecare din Noua Zeelanda”… Nu am mai auzit pana acum de asa ceva, si am fost prin cateva tari. Adevarul este ca trebuie o penalizare ceva pentru ca parasesti minunea asta de tara (spune Klara).

Dupa 3 ore de zbor aterizam in Sydney. La controlul de bagaje ma ia deoparte sa-mi inspecteze rucsacii de bombe (ei zic ca fac controale aleatorii). Dupa, urmeaza zborul de 15 ore pana in Dubai, escala in Dubai, escala in Istanbul si in sfarsit aterizarea in Romania a doua zi.

Concluziile in articolul urmator.

This entry was posted in Noua Zeelanda and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.