04. De la Barnaul pana la granita cu Mongolia prin Muntii Altai

28 iulie 2010

Ne trezim dupa 11. Ar mai fi mers niste somn, dar avem treaba. A venit timpul sa facem revizia la motociclete. Luam micul dejun la hotel, apoi chemam un taxi sa ne arate drumul catre service – bikeland.ru (teoretic sunt dealeri ktm).

E un singur mecanic si noi 4 motociclisti. Muncim cot la cot (mai mult noi decat el) si dupa 5 ore terminam totul. Facem schimbul de ulei si filtre (mai putin bmw-ul) si schimbam toti cauciucurile. Filtrele le-am luat din Bucuresti. Acolo nu prea au mare lucru. Cauciucurile de strada le lasam la service pentru ca ne cam incurca si nu mai avem nevoie de ele mai departe. Ne montam cauciucurile de teren (TKC80); doar ne asteapta vreo 1500 km de drumuri neasfaltate in Mongolia.

Le 8 seara ajungem inapoi la hotel. Ne conduce patronul service-ului, care nu se incurca cu orice masina si conduce un BMW X3.
Apare si ideea sa mai stam o zi in Barnaul sa ne tragem un pic sufletul. Spre seara iese soarele.
Dupa ce lasam motocicletele chemam un taxi si il rugam sa ne duca la un restaurant traditional. Ajungem la un restaurant de fite din centrul orasului. La o masa alaturata doi rusi cam trosniti. Unul din ei intra in vorba cu noi si afla ca suntem din Romania si ne intreaba daca am vazut “haiduci”. Noi nu intelegem ce vrea sa zica ca nu pronunta cum trebuie. La alta masa e un tip care vorbeste romaneste. Ne explica el care-i treaba. Aproape ca nu mai scapam de ei. Dupa alte cateva incercari de a discuta ne explica prin limbajul international al semnelor sa mergem cu ei sa bem. Ne arata ca dau un telefon si cheama niste rusoaice pe care urmeaza sa le cunoastem la el acasa unde are si sauna. Le tot explicam ca nu e nevoie dar domnii respectivi nu prea inteleg. Singura modalitate de a scapa este sa plecam.

A doua zi ne trezim pe la 11 si luam micul dejun la hotel.

Eu cu Bogdan facem o plimbare pana la magazinul moto sa luam uleiul de rezerva. Apoi mergem sa cautam un magazin mare sa luam una alta. Gasim o banca de unde scoatem bani si schimbam niste dolari. La ghiseu e o domnisoara foarte amabila care vorbeste engleza. Ne explica unde gasim un mall si ne printeaza o harta cu imprejurimile.

La mall cam pierdere de vreme. Imi iau cateva perechi de ciorapi si ne intoarcem in camera. Toti avem de lucru la reorganizarea si reimpachetarea bagajelor.

Eram hotarat sa nu ma misc de acolo pana nu termin de impachetat totul, dar baietii se hotarasc sa mearga la un restaurant… asa ca cedez si chemam iar taxiul…

Luam 2 portii de 2 persoane ca deh, muream de foame.. si cand vedem portiile ne dam seama ca nu putem manca tot.

Suntem inapoi in camera pe la 10 seara. Ne apucam iar de impachetat. Eu termim la 12 si ma bag la somn.

30 iulie 2010

Suna ceasul la 7:15. D-abia la 8:30 ajungem la micul dejun. Azi e zi mare, dar noi nu stim inca: intram in Muntii Altai. Cam cel mai frumos peisaj vazut pana acum. La concurenta cu cel din NZ.

La 10 reusim sa iesim din curtea hotelului. Soare, cer senin, ceva nori, dar pe motor e cam racoare. Incep sa apara padurile. Si multe lanuri de floarea soarelui. Drumul e foarte liber. Parca timpul s-a oprit in loc si noi suntem intr-o poveste.

Intr-o benzinarie intalnim o gasca de chopperisti rusi din Yekaterinburg (cam la vreo 2000 km departare de casa)

In jur de 3 dupa amiaza oprim la un chiosc pe marginea drumului sa mancam ceva de pranz. Niste nuntasi erau deja acolo pe malul raului si isi faceau poze. Dupa ce termina sedinta foto le sare in ochi motocicleta mea. Asa ca toata lumea, pe rand, trece la fotografiat.

Momentul culminant a fost cand domnisoara in fusta scurta mov s-a urcat si ea sa fie pozata. Trebuie precizat ca era destul de cald si saua mea e din piele intoarsa.

Dupa ce termina cu Ktm-ul trec la Bmw. La 990-uri n-au atentat.

Shashlacul nu  mai e ce-a fost. Pe masura ce inaintam spre est are tot mai multa grasime.

Drumul merge pe valea unui rau destul de lat. Sunt multe tabere de vacanta.

Ne intalnim cu un grup de motociclisti din Moscova. Piesa de rezistenta e o gagica care a venit de acolo pe un Suzuki DR 250 (imaginati-va cum ar fi sa mergeti pe o scandura care vibreaza vreo 3500 km). Ei se duc pe niste drumuri forestiere spre muntele Belukha. Ma incanta foarte tare ideea asta, dar nu avem prea mult timp la dispozitie. Inca mai credem ca ajungem la Magadan.

In tot timpul asta niste “dorei” ne studiaza.

Drumul urca treptat la 1700 m. Ajungem intr-un pas unde se vand suveniruri (asa se gaseste pe google maps – Seminskiy Khrebet, Republic of Altai). Se fac niste drumulete laterale. Apucam si noi pe cel din dreapta si ajungem la o pensiune la marginea padurii.

Nici nu ne oprim bine ca apare Aleksandr, din Novosibirsk. E sosit aici cu masina, impreuna cu nevasta-sa. Acasa are o Yamaha TDM. Ne intreaba daca ne e sete si scoate din portbagajul masinii 5 beri. Doar n-o sa ne lase sa bem singuri.

Nu mai sunt camere libere asa ca punem toti cortul. Putem face dus la el in camera daca vrem. Stam la palavre. Imi face cadou o harta detaliata a regiunii. Ne spune cat de misto sunt rusoaicele si ca trebuie neaparat sa le cunoastem ca altfel e ca si cum n-am cunoscut cu adevarat Rusia. Ii spunem si noi ca am observat ca au fete frumoase, dar ca si in Romania sunt fete foarte frumoase. Cred ca e o treaba balcanica 😀

In timp ce punem corturile ne aduce un bidon de 5 litri de apa calda.

Micul dejun e la ora 9. Arata un pic ciudat, dar e mancabil.

Verificam uleiul. Observ ca mi-a consumat un pic dupa schimbul din Barnaul si completez vreo 300 ml. Robert e ca de obicei primul cu stransul si se relaxeaza la soare pana terminam si noi bagajele.

Reusim sa plecam mai departe la 11. Auzisem de la Samo de o tabara undeva in munte, aproape de baza ghetarului Ak Tru. Ne miscam foarte greu pentru ca drumul este foarte frumos si ne cere multe opriri de poze.

Vine si ora mesei. Mergem noi la ghiseu hotarati ce comandam cand vad eu la cineva in farfurie ceva care pare interesant. Intreb cum se cheama si ne raspunde: cotlet. Asa ca cerem cotlet. D-abia dupa ce-l luam imi aduc aminte ca am mai cerut o data cotlet si e o mare teapa. De fapt e carne tocata si nu e prea buna.

La plecare doi rusi (cred ca un pic luati) isi fac poze cu motorul lui Radu.

Vedem pentru prima data varfurile inzapezite ale muntilor Altai.

Pauza de interactiune cu oamenii locului.

Intre timp Bogdan da o tura pe deal si ne face o poza de acolo.

Din satul Kuray facem dreapta spre rau, apoi stanga pana ajungem la un pod pe care-l trecem, si apoi o luam un pic spre dreapta, spre munti.

Dupa cativa km ajungem la niste rauri. Prima trecere cu motocicleta printr-un rau. La vremea aia nu prea stiam noi ce ne asteapta in Mongolia.

Ajungem la limita padurii. Drumul e mai prost un pic, se urca destul de abrupt prin padure pana in varful unui deal apoi coboram si dam de niste casute de lemn.

Langa noi sunt cazati la cort niste rusi petrecareti (cred ca asta e un pleonasm). Ne ofera si ceva tarie in timp ce ne punem corturile. Tantarii ne iau cu asalt, dar solutia cu DEET functioneaza de minune.

1 august 2010

De mult n-am mai dormit asa de bine. Noaptea e racoare exact cat trebuie sa ma invelesc cu sacul de puf.

Exista un drum foarte prost pe care se poate ajunge la ghetar. Sau vreo 2 ore de mers pe jos. Podul este rupt, deci nu putem trece. Si raul este cam adanc. Ne intalnim cu niste baieti cu motociclete usoare de cros si ne zic ca e cam greu pentru noi cu ale noastre. In schimb se poate cu camionul rusesc cu tractiune integrala, care ajunge dimineata si ia niste turisti spre ghetar. Ne intreaba si pe noi daca vrem sa mergem, dar noi avem planuri mari, anume sa intram in Mongolia dupa amiaza (inca nu stiam ca duminica granita este inchisa).

Inainte de plecare intram in vorba cu un cuplu din Sankt Petersburg. Pentru a ne face o poza cu ei, Robert isi da casca jos de pe cap.

Dupa ce trecem si ultimul rau inapoi spre sat, Robert isi da seama ca nu are ochelarii pe ochi :). Ne-am intors tot drumul pana in tabara mergand foarte incet si cu ochii in pamant. Ii gasim chiar langa tabara. De fapt cand si-a pus casca inapoi pe cap a uitat sa-si puna ochelarii la loc, si ramasesera pe cutia laterala.

Mancam niste salam intr-un sat (nu gasim nici un cafe).

Incepe sa ploua, dar nu mai e mult pana la granita.

Pe la 3 ajungem in satul Tashanta. Oprim la benzinarie si aflam ca granita este inchisa. Totusi nu vrem sa credem asa ceva si mergem sa vedem si  noi.

Gasim un fel de pensiune vai de capul ei, dar nu stam. Ne intoarcem vreo 50 km intr-un sat mai mare – Kosh-Agash unde gasim o gazda cu conditii mai bune. Plecam la alimentara sa ne facem aprovizionarea. Aflam ca ar fi un cafe unde se face shashlak. Mergem pana acolo dar e inchis. Incepe iar sa ploua destul de tare si noi avem ditamai sacosele, asa ca opresc un localnic cu masina si ii propun sa faca pe taxiul. Accepta pentru 100 ruble.

This entry was posted in Mongolia, motocicleta and tagged . Bookmark the permalink.

4 Responses to 04. De la Barnaul pana la granita cu Mongolia prin Muntii Altai

  1. Mark Kovacs says:

    Ha ha, au reparat podul.
    Era mult mai naspa cand am fost noi.Cu putina ambitie se poate trece.

  2. borcan says:

    salut, pentru a trece granita mongola din Kosh-Agash spre Olgii cum imi recomazi sa procedez? exista companii care efectueaza drumulasta?
    mersi, numai bine

    • admin says:

      Vrei sa treci pe jos? Cat stateam in granita am vazut ca dinspre Mongolia spre Rusia veneau niste microbuze si ii lasau pe oameni chiar in granita, de unde ei mergeau pe jos. Nu stiu daca ii prelua cineva pe partea cealalta.

      Bob

Leave a Reply to admin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *