05. Primele zile in Mongolia (Olgii)

2 august 2010

Ne trezim la 8 dar ploua. Ne tot invartim prin camera si sovaim daca sa plecam sau sa mai asteptam pana se opreste ploaia. Dar prea mult nu putem astepta, pentru ca trebuie sa trecem granita spre Mongolia.

Ne urnim pe la 11, ajutati de niste raze de soare. Avem de mers vreo 50 de km pana la granita, unde se vad niste nori negri de ploaie.

Pe la 12 ajungem la granita (peste 2000 m altitudine). E frig (cam 10 grade) si bate vantul. La primul punct de control ni se cer pasapoartele si inregistrarile. Noi aratam o factura de la hotelul din Barnaul si functioneaza. La al doilea punct de control aratam pasapoartele si talonul. In sfarsit, ajungem la al treilea punct de control unde trebuie completate niste formulare. Inauntru multa lume cu tot felul de sacose. Completam si noi formularele si cand ne asezam la coada ni se spune ca urmeaza pauza de masa de o ora. A inceput iar ploaia, dar avem noroc ca este un acoperis. 2 austrieci motorizati cu R1200GS care au nimerit inainte de poarta stau in ploaie.

Intram in vorba cu un cuplu de sloveni care traversasera Mongolia dinspre UlanBator, pe ruta nordica, prin munti. Ne sperie un pic zicandu-ne ca e greu si ca nu putem trece raul mare dintre Olgii si Ulaangom. Asta stiam din LWR, dar speram ca nu e adevarat. Se poate ocoli pe un drum mai lung, prin munti, pe langa lacul Achit unde este un pod. Ei au trecut raul, dar conduc un camion Iveco de teren. Cica au avut noroc de 8 zile consecutive cu soare. Ne intrebam pe unde o fi soarele ala; doar Mongolia este denumita tara cerului albastru 🙂

Dupa ce scapam de vama asta urmeaza o sosea de cativa km si inca un punct de control. Este o poarta, inainte de care se termina asfaltul. Dupa 6700 km de cand am plecat de acasa … e clar… intram in Mongolia. Entuziasmul meu e oarecum demolat de vremea nasoala, dar ma gandesc la “tara cerului albastru”.

Austriecii se opresc sa scada presiunea in anvelope. Ne spun ca o sa revina la normal cand incepe iar asfaltul. Noi le spunem ca in Mongolia nu prea exista asfalt, la care ei fac niste ochi mari si mirati.

Dupa cativa km ajungem in vama mongola. Inainte de vama este un ghiseu unde trebuie sa platim o taxa de 1$. In fata ghiseului este o groapa cu apa prin care teoteric trebuie sa trecem. Nu prea am inteles bine pentru ce e taxa.

Am ghinionul sa declansez un aparat de control cand intru pe usa. Sunt imbracat cu costumul de ploaie si am un rucsac mic in spate. Ma cheama baietii inauntru dupa tejghea si incep sa ma controleze. Nu prea stiu ei engleza, deci nu inteleg ce vor de la mine. Imi pun in mana un manual de la un aparat (probabil cel de la usa) de control de radiatii ?!? Raman masca si tot dau din umeri. Cred ca ei incearca sa ma faca pe mine sa le explic cum functioneaza aparatul.

La 17:30 scapam de vama si plecam mai departe (tot raul spre bine.. noroc cu aparatul de radiatii ca nu am fost afara la motocicleta cand s-a facut controlul bagajelor :D). Ne hotaram sa mergem spre Olgii (stiam ca si maine se anunta ploaie si aflasem si de partea cu ocolul lacului). Dupa vama este alt ghiseu unde trebuie platita asigurarea pentru motociclete.

2 biciclisti suedezi merg spre Beijing.

Drumul principal se opreste intr-un gard. E un teritoriu imens, gol, imprejmuit de un gard. Il ocolim prin dreapta.

Primul sat dupa granita este Tsagaannuur. Ajunsi aici nu prea stim in ce directie s-o luam si nu apucasem sa bagam datele in gps. In timp ce stateam noi sa ne gandim apare o motoreta chinezeasca cu doi tipi pe ea. Ne intreaba ce cautam si ne fac semn sa-i urmam. Ne propun sa ramanem peste noapte la ei acasa. Noi refuzam. Totusi, ne ocolesc tot satul si ne duc la ei acasa unde ne propun iar ramanem acolo.  Noi refuzam si ne duc inapoi la drum unde ne arata directia spre Olgii. Avem de mers 30 km pana la asfalt. La plecare ne cer 30000 bani mongolezi. Nu avem decat ruble… suma se transforma intr-o mie. Incercam sa refuzam si sa plecam dar par amenintatori si ne arata mobilul. E prima zi in Mongolia, e tarziu, ploua, nu prea avem ce face. Dam 800 ruble si plecam mai departe.

Stiu ca “30 km pana la asfalt” pare ceva banal. Dar la vremea aia parca nu se mai terminau.

Mergem cam cu 20 km la ora si urcam usor usor intr-un pas la vreo 2500 m, Shine Davaa, unde ninge. Imi fac tot felul de scenarii in cap, cum punem cortul pe vremea asta in caz de ne apuca noaptea pe aici. Cred ca si ceilalti gandesc la fel, dar nimeni nu prea are curaj sa zica. In casti e liniste.

Ajungem totusi la asfalt pe lumina (sunt 10 km de asfalt inainte de oras). In Olgii, primul hotel la care nimerim e plin. Vis-a-vis de hotel un karaoke de unde rasuna Rammstein. Am observat ca la mongoli e plin de cluburi de karaoke. Gasim alt hotel – Bastau unde ne cazam. Cam bomba, dar merge. Ne bagam motoarele intr-o curte in spatele hotelului. Niste garcea mongoli incearca sa inghesuie in masina de politie un cetatean beat mort. Pe holul hotelului alt cetatean turmentat pica in cap. Dupa ce ne lasam bagajele in camera si ne schimbam plecam sa mancam. Cat pe ce sa ne impiedicam de un alt cetatean care doarme pe treptele hotelului, in ploaie. Cred ca era obosit rau de a reusit sa adoarma pe frigul ala in ploaie.

Gasim un restaurant turcesc – Pamukale. Au mancare buna, dar nu au bere. Ce-ar mai fi mers o bere dupa o asemenea zi ! Prima zi in Mongolia !

Cam asa arata o camera de motoristi dupa o zi ploioasa

Si asa arata peisajul vazut de la etajul 1 al hotelului nostru.

Mergem sa mancam de dimineata tot la turci, apoi dam o raita prin oras. Ajungem aproape de periferia orasului. Acolo este o statie de taxiuri moto. E interesant ca baietii au casti de muncitori pe cap (n-am vazut pe nimeni altcineva sa foloseasca casti pe moto aici). La momentul ala n-am observat, dar acum vad ca masina din fundal are numar B-484-HMN. Nu cred ca are nici o legatura cu Romania pt ca am mai vazut si altele cu numar B-…. si nu seamana deloc placutele de inmatriculare.

Daca in centru sunt si blocuri de 4 etaje, la periferie sunt iurte puse in curte.

Dupa cateva zile de mers prin Mongolia ma tot intrebam eu de ce nu vad gaini in curtile oamenilor. Raspunsul e simplu: e plin de vulturi.

In centrul orasului sunt mai multe banci, de unde am scos si noi bani de la bancomat.

Seara, ca sa schimbam peisajul, mergem sa mancam in alta parte, la un Irish Pub. Nu stiu de unde le-a venit ideea sa-l denumeasca Irish Pub ca nu seamana deloc, nici cu Irish, nici cu Pub… si nici mancarea nu e cine stie ce. Partea tare e nota de plata.

A doua zi incepe cu adevarat aventura noastra offroad prin Mongolia. Avem o harta de la Reise Know How scanata si calibrata pentru gps. Cu ajutorul unui program special se poate desena cu mouseul traseul si exporta in gps. Ideea noastra este sa ocolim lacul Achit prin munti ca sa putem trece de raul mare.

Pe la 10 dimineata plecam din curtea hotelului. Se anunta o zi excelenta. Este soare. Gasim noi un drum care pare ca merge in directia buna, dar nu intrebam pe nimeni pe unde trebuie sa o luam.

Si urmand traseul fara sa ne abatem stanga – dreapta, nimerim intr-o albie de rau care-l scoate din minti pe Robert. BMW-ul lui are garda la sol foarte mica.

Vad o masina cu localnici si ma duc la ei sa-i intreb. Nici unul nu stie engleza. Mi se pare ca vor sa zica ca nu e bine pe partea asta, si ca trebuie sa ne intoarcem in oras. Le spun si baietilor si ajungem la concluzia ca nu se poate, ca aia habar n-au ce vorbesc 😀

Pana la urma gasim alt drum care ajunge intr-un rau. Fiind primul rau mai serios pe care-l trecem ne ia ceva timp. Cu ocazia asta inventam si un imn al calatoriei noastre. Singurele cuvinte sunt : “Mongoliaaaa, Mongoliaaa”…

Dupa ce trecem raul ne oprim sa ne uscam un pic la cizme si sa mancam ceva de pranz. Ne intalnim cu alti mongoli care ne spun prin semne ca e bine pe aici. Ma intreb si acum daca au inteles ce voiam de la ei.

Plecam noi fericiti mai departe ca doar trecusem primul rau serios din Mongolia si dupa nici 5 minute dam de urmatorul rau. Si apoi de urmatorul, si tot asa. Asa e in Mongolia, si este foarte frumos.

Tot timpul cat mergem vedem in stanga, undeva departe, un rau mare.

In Mongolia sunt foarte multe variante de drum care duc de fapt in acelasi loc.

Dupa-amiaza tarziu ajungem intr-un sat care pare nelocuit.

Iar incercam sa tinem trackul gps fara abatere si nimerim intr-o mlastina. Noroc ca este secata. Dar asta nu inseamna ca nu avem parte de tantari la greu. Din cauza ca mergem foarte incet ne asalteaza. Iar cand ne oprim e macel.

Ne infundam la un moment dat si ajungem la concluzia ca ne intoarcem in sat si intrebam acolo. Am intrebat degeaba ca n-am aflat nimic.

Gasim noi un drum care iese din sat si o luam pe acolo.

Si surpriza zilei. Aproape de 7 seara drumul nostru se termina in ditamai raul. Ne intoarcem un pic, scoatem laptopul, bagam pozitia gps pe harta si incepem sa ne prindem ca nu suntem pe partea buna a raului.

Dupa alte cateva incercari de a gasi o trecere peste rau renuntam, ne intoarcem un pic spre Olgii si punem corturile inainte de lasarea intunericului.

Prima noapte la cort in Mongolia. Facem cunostinta cu cerul plin de miliarde de stele, toate foarte vizibile din cauza aerului nepoluat.

A doua zi facem cale intoarsa in Olgii.

Raul trecut in ziua anterioara s-a umflat un pic. Se pare ca zapada cazuta cu cateva zile in urma a inceput sa se topeasca. Nu am destula viteza cand trec peste un sleau si roata din spate se afunda in pietris. Dar nu e nici o problema, chem baietii sa ridice de spate si plecam mai departe.

Pe masura ce ne apropiem de oras incep sa simt miros de benzina. In oras, stand la semafor vad cum sub motorul meu se contureaza o mica balta de benzina. Mergem iar la turc sa mancam si il rugam sa ne lase sa punem motocicletele in curtea din spate. Imi dau seama ca mi s-a sectionat un furtun de benzina de la rezervorul suplimentar. Culmea e ca atunci cand l-am montat era sectionat 1 cm, dar am crezut ca daca tai bucatica respectiva o sa fie totul in regula. De fapt a fost defect din fabricatie. Si mai descopar si unul din robineti stricat. Noroc ca Radu are la gentile laterale niste robineti pe care-i imprumut eu.

Dupa o masa buna merg in targ sa caut furtun. Desi imi zisesera mai multi ca gasesc acolo orice vreau, nu gasesc ce am nevoie si mai mult pierd si o gramada de timp. Plimbandu-ma prin bazar vad vreo 20-30 de mese de biliard, toate ocupate.

Tot nu intrebam pe unde este drumul corect asa ca o luam inapoi spre granita.

La 6 seara ajungem in pasul Shine unde ne ningea de zor acum cateva zile. De data asta privim in cu totul alta lumina. Soarele este aproape de apus, pe cer sunt cativa nori. Este lumina aia de Mongolia.

Ma opresc sa fac o poza si cand sa plec am o senzatie ciudata.. ca si cum mi-ar derapa spatele… surpriza: chiar derapeaza, e de la prima mea pana. In timp ce ne chinuiam noi acolo sa scoatem cauciucul de pe janta opreste o masina sa vada ce facem. Nici nu se dau bine jos din masina ca unul dintre ei isi pune niste manusi de mecanic si incepe sa ne ajute. Se vede ca baietii au experienta la pene 🙂

Cand le spunem unde vrem sa ajungem, ne explica ca nu e bine pe aici, si ca de fapt trebuie sa ne intoarcem in Olgii si s-o luam pe partea stanga a raului.

Asa ca pe seara ne cazam la acelasi hotel si mancam la acelasi restaurant turcesc cu care ne-am obisnuit.

This entry was posted in Mongolia, motocicleta and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *