Miercuri, 12 ianuarie 2011
La 8 dimineata aterizam pe aeroportul Benito Juarez din Mexico City (2230 m altitudine). La coada la bagaje ne intalnim cu 4 romani veniti sa urce pe Orizaba. Unul dintre ei nu isi gaseste bagajul. Noi avem noroc. Dupa ce luam bagajele mergem la ghiseul de taxiuri. Sunt mai multe firme (taxiul costa aprox 150 pesos pana in centrul orasului, plata se face in avans, in aeroport).
Orasul este foarte aglomerat, asa ca ne ia vreo ora sa ajungem la hotel. Districtul Federal are cam 8 mil locuitori, iar intreaga zona metropolitana cam 21 mil locuitori. Din cauza ca e situat intr-o vale si e plin de automobile, aerul este foarte poluat.
Hotelul nostru este Room Mate Valentina (in cartierul Zona Rosa), un loc foarte dragut, decorat in stil pop art. Colorat si vesel. Avem noroc ca au o camera libera si nu trebuie sa asteptam pana la pranz, asa ca ne lasam bagajele si iesim la o mica plimbare in jurul hotelului.
Exact langa hotel, la coltul strazii, este o ghereta unde se fac sucuri din fructe stoarse pe loc. Ne oprim si ne uitam putin confuzi la ce se intampla. O trecatoare (care vorbeste engleza) isi da seama ca suntem picati din luna acolo si ne ajuta sa comandam un suc. Luam cate un pahar de 1 litru (amestec de capsuni, papaya, pepene, morcovi si alte fructe). Costa 20 de pesos un litru de suc, adica vreo 6 lei.
Ne invartim un pic prin zona sa cautam un restaurant. Intram in cel mai aglomerat pe care-l vedem. Mancarea e buna, dar picanta. Intram foarte usor in atmosfera, ne simtim ca acasa.
Dupa masa mai luam un suc (eu sunt entuziasmat la gandul ca o sa beau cel putin un suc pe zi) si mergem in camera cu gandul la un pui de somn.
Punem noi ceasul sa sune la ora 16, dar nici gand sa ne trezim. Asa ca dormim pana a doua zi pe la 5-6 dimineata.
13 ianuarie 2011
Inainte de 8 dimineata ghici cine-s primii la micul dejun :D. Noi doi. Si singurii de altfel. Recomandam acest hotel din toate punctele de vedere: amplasat foarte aproape de centru, personalul extrem de amabil, camerele superbe si … micul dejun foarte bun si satios. Mancam omleta, fasole, orez, plus multe fructe proaspete, cu gust! Toate sunt excelente si gatite in stil mexican. Dimineata este foarte frig, iar in hotel nu este incalzire.
Dupa masa pornim pe jos pana la muzeul de antropologie. Avem de mers aproximativ jumate de ora pe jos. Desi strazile sunt pline de masini si toata lumea este, evident, grabita, nu se aude niciun claxon.
Muzeul este foarte interesant, dar este enorm. Dupa cateva ore de studiat exponatele ma simt ametit de atata informatie. Cred totusi ca muzeul este recomandat a fi vizitat dupa o excursie prin Mexic, cand stii deja despre ce este vorba. Oricum, merita!
Macheta cu vechiul oras aztec la sosirea spaniolilor. Vechiul oras era situat pe un lac, dar au avut grija sa il lase fara apa foarte repede.
Cand iesim din muzeu avem parte de un spectacol interesant – Danza de los Voladores. Este un vechi ritual care invoca ploaia. Cei patru incep sa se invarta de sus pana se desfasoara toata franghia si ajung jos la pamant. In tot acest timp canta si la instrumente.
Plecam mai departe sa ne plimbam pe strazi. Cum ni se face foame ochim un chiosc unde este multa lume. Mergem si noi si luam cate o portie de quesadilla de la ea de-acasa 🙂
Apoi pornim iar la plimbare. Pe strazi este foarte multa lume. E o atmosfera interesanta. Totul este foarte viu. Trecem iar pe la omul nostru cu sucuri, dar nu mai este acolo (e trecut de ora 5 dupa amiaza).
Pornim mai departe in cautarea unei librarii cu carti in limba engleza (vrem sa cumparam ghidul Lonely Planet de conversatie in limba spaniola). Mergem vreo 45 de minute. Fiind inca la inceput ne-am propus sa mergem doar prin centru sau prin zone foarte circulate. Cu toate astea, exact dupa ce se intuneca, ne trezim pe o straduta putin dubioasa. Dar depasim repede momentul. La un moment dat ajungem pe o strada cu zeci de magazine unul langa celalalt cu instrumente muzicale, dupa care urmeaza straduta librariilor, a hainelor si tot asa. Este foarte multa lume, dar si multa politie.
La librarie nu gasim ce cautam. Ne dam seama ca am fi putut ajunge aici si prin centru (noi am ocolit dupa o harta). Gasim o strada pietonala superba pe unde ne plimbam, apoi o luam pe jos spre hotel.
Vineri, 14 ianuarie 2011
Ne trezim iar, fara sa vrem, la ora 6. Dar este bine pentru ca avem timp sa aranjam la receptie o excursie catre Teotihuacan. In cateva ore ne culege un microbuz din fata hotelului. In timpul acestei excursii cunoastem un cuplu de australieni cu care ne imprietenim si ne mai intalnim de cateva ori pe parcursul calatoriei prin Mexic.
Prima oprire este la zona arheologica Tlatelolco, ramasitele vechiului oras aztec din Mexico City. 
A doua oprire este la un atelier de statuete din jad si obsidian. Ni se face o demonstratie, apoi suntem poftiti in magazin sa cumparam.
Si in sfarsit ajungem la celebrele piramide de la Teotihuacan – a Soarelui si a Lunii. Inca se mai fac sapaturi in zona, intrucat au ramas multe lucruri nedescoperite.
Constructia orasului se estimeaza ca a inceput prin anul 100 ien si a durat pana in 250 en. A fost locuit pana prin secolul 7-8. Cu o populatie de aproximativ 125.000 locuitori, a fost cel mai mare oras din America precolumbiana.
Vedere spre Piramida Soarelui (stanga) de pe Piramida Lunii. In fata se vede Camino de los muertes si piatra de sacrificiu. Apocalypto nu era prea departe de realitate.
La ora 3 este intalnirea pentru plecare. Ne duc la masa la un restaurant din zona. Totul este foarte turistic. Sunt unii cu dansuri aztece, dar si un grup de mariachi care canta la fiecare masa. Nu scapam nici noi, ba chiar intram in atmosfera si aflam de Fernando Fernandez. Dupa un shot de tequilla incheiem distractia de la restaurant si plecam mai departe.
Ne intoarcem in Mexico City unde mergem sa vizitam Catedrala Santa Maria de Guadalupe.
Catedrala veche este inclinata (ca de altfel majoritatea cladirilor mari din oras, din cauza solului nisipos). Dar, nici-o problema, solutia s-a construit chiar alaturi: o noua catedrala intr-un stil “modern” (foarte urata din punctul nostru de vedere, dar gusturile nu se discuta).
Vechea catedrala
Noua catedrala
Orasul este foarte aglomerat; mai dureaza inca o ora sa ajungem la hotel. E vineri seara si pe strazi e plin de lume. Hotelul nostru este intr-o zona de cluburi, discoteci si sex-shopuri.
Sambata, 15 Ianuarie 2011
Trezirea la 6 ca de obicei. Inca nu ne-am acomodat complet cu diferenta de fus orar. Omul de la coltul strazii deja ne cunoaste; mergem la el sa ne luam portia zilnica de suc de fructe, sau iaurt cu musli si fructe proaspat taiate, apoi pornim pe jos spre centru sa cautam o cartela de telefon. Gasim sim TelCel cu 150 pesos (trebuie activat pe net). Dupa ce cumparam simul luam un taxi pana la un punct de vanzare bilete de autobuz si luam bilete cu destinatia Xalapa (pentru a doua zi).
Ne plimbam toata ziua prin oras. Este foarte multa lume pe strada. Ajunsi intr-un moment pe o strada unde se imbulzea lumea ne-am speriat un pic crezand ca e vreun protest… dar de fapt nu era nimic iesit din comun.
Se vinde crema la butoi
Mancam de pranz pe la ora 4. Lihniti de foame intram intr-un restaurant vegetarian care era in zona. Atmosfera este placuta, avem si muzica live.
Spre seara gasim un bloc mare (37 de etaje) unde se poate urca. Ajungem exact inainte de apusul soarelui. Vederea de sus este impresionanta.
Pe centru este o strada pietonala imensa
Foarte aproape de centru este piata Garibaldi unde sunt multi indigeni care canta si danseaza. Stam un pic aici sa ascultam muzica si apoi plecam spre hotel.
Pe drumul spre hotel gasim un chiosc cu suc de fructe deschis, asa ca ne mai aprovizionam o data inainte de culcare.
One Response to 01. Mexico City