Ziua 16, Luni, 29 Iulie 2014
Plecam toti patru spre Aktash sa ne luam permisele (sunt 100 km de mers pana acolo). Sunt pasager la Bogdan si e bine ca am ocazia sa vad cum e pe locul din spate la drum lung. Acum ca stiu, nu pot sa zic ca ma incanta prea tare.
Drumul este foarte frumos, imi aduc aminte de prima intalnire cu Republica Altai din 2010.
Cum ne apropiem de Aktash incepe sa ploua. Mergem direct la biroul FSB si in cateva minute avem permisele de acces in zona Ukok.
Ne oprim apoi la un Cafe sa mancam ceva. E destul de devreme pentru o masa de pranz, dar profitam de ocazie ca pana diseara nu se stie ce mai gasim. Cat stam acolo apar 2 rusi care vin de la Vladivostock si au trecut tot prin Tuva.
Nu mai ploua, dar cerul ramane mohorat si e rece afara. Ajungem inapoi in Kosh Agash si mergem la benzinarie. Este destul de tarziu, e trecut de ora 14:00 si avem mult de mers spre Ukok (inca nu stim ce ne asteapta acolo sus).
Dupa 40 km de Kosh Agash ajungem la punctul de control militar. Mergem mai departe spre apele termale Toply Cluch (in rusa: “cheile fierbinti”). Drumul este bun pana acolo. Avem parte si de o ploaie torentiala, din fericire nu prea lunga.
Chiar inainte de apele termale este foarte mult noroi. Prima motocicleta data azi pe jos este a lui Gigi.
Dupa apele termale sunt 5-7 km pana sus in pasul Toply Cluch (2900 m). Auzisem ca e bolovanoasa urcarea dar nu ne asteptam sa fie chiar asa. Se pare ca nu a fost o idee prea buna sa merg pasager pe aici; ma rupe la spate. Din cand in cand, la pasajele mai grele, cobor de pe motocicleta.
Gigi este incepator in offroad. Primul contact cu drumurile neasfaltate l-a avut acum cateva luni, in Romania, pe o motoreta ultra usoara. Acum pe 990 e cam grea viata pentru el. Pe ultima portiune inainte de pas lucrurile se complica. E cel mai greu segment din tot traseul. Ii iau eu motorul sa il trec de pasajele mai grele. Dar tot asteptand sa se termine pasajele astea mai grele ajung sus in pasul Toply Cluch, la 2900 m. E soare, dar bate un vant…
Dupa vreo juma de ora apare Gigi cu o falca in cer si una in pamant si se uita urat la mine. Fara sa-mi dau seama am parcurs vreo 2 km cu motocicleta lui, si el a venit pe jos.
Bogdan
Pasul Toply Cluch, 2900 m
Andrei vrea neaparat sa se fotografieze cu motocicleta pe zapada…
… si face el cumva de atinge senzorul de la cric si il strica. Motocicleta porneste, dar cum o bagi in viteza se opreste motorul (e o protectie ca sa nu pleci cu cricul lasat). Singura solutie este sa taiem senzorul si sa lipim firele intre ele.
Drumul e destul de prost si dupa pas
Dupa 10 – 15 km ajungem intr-o zona mlastinoasa. S-a facut tarziu. Consideram ca e de ajuns pentru azi. Cautam loc de cort si ne instalam. Cea mai grea si mai lunga zi tocmai s-a incheiat.
Ziua 17, Marti, 30 Iulie 2013
A plouat destul de mult noaptea. Ne trezim pe la 8 fara ceva. Afara e frig rau, asa ca preferam sa mancam fiecare in cortul lui.
Incepe iar sa ploua tare. Se opreste dupa vreo juma de ora. Apoi ne apucam sa ne strangem catrafusele.
O iau inainte pe jos sa caut un traseu de evitare a zonei mlastinoase. Acum e mai multa apa decat ieri pentru ca d-abia a plouat. La un moment dat apar doua UAZ-uri. Bogdan imi sugereaza sa fac autostopul pana in Kosh Agash. Nu stau pe ganduri, mai ales ca nu a fost o placere sa merg pasager pe drumurile de aici si ii e si lui mai usor sa mearga singur pe motocicleta. Ma duc repede spre drum si le fac semn sa opreasca. Le explic eu in cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa ca am venit pasager si ca vreau sa ma intorc in Kosh Agash. Nu stiu daca inteleg ei mare lucru din ce le zic, dar imi fac loc intr-una dintre masini. Au undite in spate deci banuiesc ca au fost la pescuit.
Imediat cum ma urc in masina aud prin statie ca lui Gigi nu i se mai misca motocicleta de pe loc. Iesim destul de repede din raza de emisie si nu mai aud nimic.
Masina in care am nimerit eu se strica de mai multe ori pana ajungem in oras. Se pare ca e simplu de reparat ca dureaza de fiecare data maxim 15 minute sa ne punem inapoi in miscare.
Facem o pauza la apele termale. Profit si eu de ocazie sa fotografiez panourile informative.
Pe la 17:30 ajung in Kosh Agash. Ma duc la Cafe mort de foame. Mare greseala… comand mai mult decat pot manca.
—
Intre timp: dupa cum spuneam, lui Gigi nu i se mai misca motocicleta de pe loc. I s-a stricat ambreiajul cand a incercat sa iasa dintr-o mlastina. Bogdan cu Andrei pleaca spre apele termale sa gaseasca ajutor pentru Gigi.
Urcarea spre pasul Toply Cluch
Lacul din pasul Toply Cluch
La coborare spre apele termale
La apele termale
Ajunsi la apele termale Toply Cluch, cei doi eroi salvatori ai excursiei gasesc pe cineva cu un camion 4×4 dispus sa mearga dupa Gigi sa-l scoata de acolo si astfel incepe operatiunea “Save KTM nr 2”.
—
Ce face Gigi in timp ce baietii sunt pe drum: admira peisajul
Misiunea de salvare ajunge dupa amiaza pe la ora 7 la Gigi.
Pe la 9 seara ajung cu totii la apele termale. Gigi ramane acolo la cort iar Bogdan cu Andrei pleaca spre oras.
Eu ma plimb prin oras si ma tot uit la ceas. Nu stiu ce s-a intamplat cu motorul lui Gigi si ma tot intreb de ce dureaza asa de mult. Pe la 10 seara primesc un sms de la Bogdan in care imi spune sa cumpar ceva de mancat de la magazin si atat. Tot nu inteleg de ce dureaza asa mult. Baietii ajung la 12 noaptea la pensiune si imi dau “vestea cea buna” despre Gigi.
Ziua 18, Miercuri, 31 Iulie 2013
D-abia pe la 11:30 se urnesc cei care il aduc pe Gigi in oras.
Pana atunci el are din nou ocazia sa admire peisajul
In casutele de lemn sunt amenajate niste mici bazine cu ape termale. Oricine aude de ape termale se gandeste la niste ape foarte calzi, dar nu prea e deloc asa; sunt ape un pic de tot calde.
Actiunea “Save KTM nr 2” continua.
Pe drumul spre oras se termina de vreo 2-3 ori benzina din rezervorul camionului. De fiecare data omul nostru are noroc de alti soferi binevoitori cu care se intalneste pe drum, mai putin ultima data cand nu mai trece nimeni prin zona si apeleaza la benzina lui Gigi.
La ora 17 parcheaza camionul in curte la pensiune. Descarcam motocicleta, il alimentam pe Gigi cu ceva mancare pe care o luasem de la un Cafe si ne punem pe treaba.
Desfacem ambreiajul si constatam ca sunt 2 discuri tocite de tot si inca vreo 3 un pic. Ii dau lui Gigi discurile bune de la mine de la ambreiaj (la mine nu s-au tocit discurile, in schimb s-au facut bucati cateva dintre ele). Le monteaza la el, parca se deplaseaza un pic motocicleta dar nu are deloc forta. Deja este intuneric. Sunam la mecanicul nostru din Romania si ne sfatuieste sa mai punem un distantier suplimentar, treaba ce o lasam pe a doua zi.
Cu 2 zile in urma i-am trimis lui Kajman (polonezul care ne-a transportat motocicletele la Irkutsk) un sms sa-i cer un pret pentru recuperarea motocicletei mele din Kosh Agash. Primesc raspuns chiar acum, seara. Imi cam pica fata cand vad pretul, dar sunt totusi aproape 2000 km pe care ii face in plus pentru mine si nu am alta varianta.
Azi s-a mai cazat cu noi un grup de turisti cehi, veniti cu mijloace de transport “in comun”. A doua zi pleaca si ei spre Mongolia.
Ca sa ne inveselim un pic terminam seara cu o “bania”, adica o sauna ruseasca. Ce bine e!