Ziua 19, Joi, 1 August 2013
Sau cum se ia autostopul din Rusia in Mongolia
Gigi e primul in picioare. La ora 7 incepe sa desfaca la ambreiaj si mai pune un distantier. Aparent, problema s-a rezolvat. Gigi e fericit, vine si el pe motor in Mongolia. Din pacate fericirea lui nu o sa dureze prea mult, dupa cum vom vedea mai tarziu.
Eu am totul impachetat la ora 9. Ma duc la piata cu gazda sa caut un microbuz cu care sa ajung in Olgii. Desi el imi spune ca vin si pleaca masini toata ziua, nu e nimic. Revin iar la 10 si stau vreo 45 de minute, tot degeaba. Ma duc inapoi la cazare si ma inteleg cu baietii sa-mi ia ei bagajele si eu sa merg la autostop.
Plec pe jos pe singura sosea care duce spre Mongolia. Dupa vreo 40 de minute de mers opreste o masina cu o familie de Kazahi care traieste langa Astana si merge in vizita la rudele din Olgii. Am noroc, au un loc liber. Una din fetele din masina vorbeste engleza. Stam de vorba, vrea sa vada poze de unde locuiesc eu. Din pacate am foarte putine poze din Bucuresti si din Romania in telefon. Imi arata foarte mandra poze din Astana din centru, cu niste blocuri turn.
Ajungem la granita cu cateva minute inainte ora 13:00 cand incepe pauza de masa. Ne asezam la coada si asteptam. Baietii au ajuns si ei cu putin timp inaintea noastra.
La ora 14:00 se deschide granita. Formalitatile merg destul de usor. In schimb baietii au ceva probleme pentru ca pe hartiile de import ale motocicletelor apare numele lui Adam. Nu prea inteleg vamesii cum a intrat Adam pe 4 motociclete in acelasi timp. Dupa lungi discutii in care initial li s-a spus ca nu pot iesi din Rusia, lucrurile se rezolva.
Echipaje Mongol Rally
Cum incepe Mongolia se termina asfaltul
Dupa ce trecem si de vama mongola ne oprim imediat la un Cafe sa mancam ceva. Ne aduc ceai pentru inceput si pun la fiert niste coltunasi (paste cu carne in interior) care nu prea ma dau pe spate.
In Mongolia zvastica nu e interzisa. Apare si pe tot felul de podoabe de pus la gat, cercei, etc care se gasesc in bazar.
Masina merge destul de incet. Cand dam de primul deal mai serios trebuie sa ne oprim sa se raceasca motorul.
Ajungem in Olgii pe lumina. Cei din masina se reunesc cu rudele si incep sa se imbratiseze. Inainte sa-mi iau la revedere intreb cat ma costa, mi se spune 15000 (soferul se referea la moneda locala, dar eu inteleg 1500 ruble). Mi se pare cam mult dar ii intind 1500 ruble. Cand vede banii isi pastreaza 500 si imi da restul inapoi.
Plec spre Blue Wolf (un camping de iurte). Ajung acolo, nu e nimeni, nu prea imi place cum arata. Ma duc la restaurantul turcesc Pamukkale (cel mai bun din Olgii). E plin. Ma intalnesc si cu cehii, cu care ma asez la masa. Pe la 9:30 seara ajung numai Bogdan cu Andrei. Ambreiajul lui Gigi a cedat inca o data si el a ramas undeva pe un camp cu cortul, la vreo 40 km distanta. Mergem sa ne cazam la hotel Bastau unde am stat si in 2010 (il recomand pentru motociclisti ca are curte).
Traseul pe care au venit ei e mai lung, dar e foarte frumos pentru moto. Drumul direct e pe linia galbena punctata, iar cel ocolit pe linia rosie (din harta de mai sus).
Ziua 20, Vineri, 2 august 2013
Cand ne trezim ne facem planul. Avem doua obiective pe ziua de azi: 1. sa-mi cumpar o motocicleta chinezeasca; 2. sa-i gasim lui Gigi un camion sa-l scoata din pustietate.
Iesim din hotel cu gandul de a merge la Blue Wolf unde e si o agentie de turism si se vorbeste engleza. Chiar peste drum de hotelul nostru cineva isi pregateste motocicleta de vanzare. Ne apropiem si il cunoastem pe Ryan, un englez care si-a cumparat o motocicleta chinezeasca noua, Shineray Mustang, (cu ajutorul firmei http://www.cheketours.com/) din Ulan Bator. A traversat Mongolia cu ea fara probleme. Cum mai citisem pe advrider.com despre niste americani (link aici)care au cumparat motociclete chinezesti noi in UB si le-au vandut dupa 3 saptamani la juma’ de pret, ii propun lui Ryan sa-i dau jumate din cat a dat el pe ea. Cum el o cumparase cu 550 eur (1.100.000 tugriks) eu ii voi da 275. Facem schimb de numere de telefon si ne dam intalnire mai tarziu.
A calatorit pana aici impreuna cu alti 2 englezi care sunt intr-un tur mai lung, pe scutere.
Ajungem la Blue Wolf. Ii explicam unei fete de acolo despre ce e vorba. Dau ele cateva telefoane si ne gasesc un sofer dispus sa mearga dupa Gigi, cu Bogdan si Andrei.
Sunt 40 km de la Olgii pana acolo. Ajung ei in locul unde il lasasera in seara precedenta, dar ia-l pe Gigi de unde nu-i. Gigi se mutase la o iurta dupa un deal si nu se vedea din drum. Il cauta baietii vreo ora pe Gigi, vorbesc chiar cu niste oameni care il vazusera. Din pacate nu e nici semnal gsm in zona. Pleaca inapoi. Destul de aproape de Olgii, cand revine semnalul, apare un sms de la Gigi cu coordonatele gps cu noua lui locatie. Soferul nu vrea sa se intoarca inapoi ca nu mai are destula benzina.
Intre timp eu ma duc sa ma intalnesc cu Ryan ca sa rezolvam problema cu actele. Pe scurt: pana la urma ajungem la notariatul de peste drum de hotelul Bastau (se vede in poza de mai jos o inscriptie cu alb fond albastru) unde gasim un baiat tanar care vorbeste engleza. Facem o hartie acolo pentru vanzare. Imi da Ryan toate actele motocicletei si apoi mergem la un bancomat sa scot bani.
Primul drum este pana la benzinarie sa-i fac plinul.
Cand se intorc baietii aflu ca nu l-au gasit pe Gigi. Cum una din gentile mele de bagaje e la Gigi ma cam enervez pentru ca trebuie sa plec sa-l caut si e destul de tarziu. Iau motocicleta lui Bogdan si plec. Peisajul e intr-adevar foarte frumos. Drumul e un pic nisipos pe alocuri.
Vedere spre Olgii
Ajung la Gigi un pic dupa 19:30. Stam noi de vorba un pic, mut bagajele la mine pe motor, etc; la ora 20:00 ma sui pe motor gata sa plec. Exact cand imi puneam casca pe cap unul din copii arata cu degetul la roata spate. E dita mai cuiul infipt in roata. Ma umplu instantaneu de nervi pentru ca intr-o ora incepe sa se insereze si nu prea-mi arde de offroad pe intuneric. Ne apucam sa scoatem roata. Nu reusim sa scoatem cauciucul de pe janta. Noroc cu localnicii care ne sar in ajutor cu un instrument de metal si ne ajuta.
La 9 seara e totul gata si plec. La 9:30 e bezna. Merg foarte incet. Pe partile cu nisip merg si mai incet. Sunt stresat sa nu o dau pe jos pentru ca nu o pot ridica singur. La 10:20 sunt in curtea hotelului si ma duc apoi la restaurant la Pamukkale unde baietii impreuna cu Ryan ma asteapta sa mancam.
Ziua 21, Sambata, 3 august 2013
Dimineata dupa micul dejun ma apuc sa lucrez la motocicleta.
Ryan nu a dat niciodata cu spray pe lant. Dau jos aparatoarea si am o surpriza, lantul e ruginit. Dar ii dau cu niste WD40 si apoi cu spray de lant si e ok. Montez o priza, curat filtrul de aer si pe cel de ulei si motorul e “Ready to Race”.
Bogdan cu Andrei merg iar la Blue Wolf sa caute transport pentru Gigi. De data asta ii trimit pe baieti la bazar cu un text scris in mongola pe o foaie de hartie. Gasesc acolo un camion dispus sa mearga dupa Gigi si sa-l duca pana la granita cu Rusia. Costul este de 250 euro. Gigi ajunge la granita azi, dar dupa terminarea programului. Fiind duminica, are “placerea” de a sta in granita pana luni.
Pe la pranz primesc un telefon de la un vames mongol care imi spune ca trebuie sa platesc niste taxe pentru motocicleta care am cumparat-o. Ma baga un pic in ceata, pentru ca am toate actele si stiu ca taxele sunt platite. Dau un telefon la fata de la Cheke Tours, firma care l-a ajutat pe englez cu actele si aflu ca e totul platit. Nu prea are ea chef sa stea de vorba cu mine si e de inteles pentru ca e sambata dupa amiaza. Dupa scurt timp mai primesc un telefon de la ofiterul vamal cu care aranjez o intalnire a doua zi la ora 9 la noi la hotel.
O mica furtuna ridica tot nisipul din oras
Dupa amiaza avem program de vizitat bazarul
Cine vrea poate cumpara sobe pentru iurta
Sau poate juca biliard
In centrul orasului este o sala de evenimente si cinema
Seara o incheiem ca de obicei cu o masa la Pamukkale.
Ziua 22, Duminica, 4 august 2013
La ora 9 mergem la Pamukkale pentru micul dejun dar e inchis si se deschide la 10. Pana se deschide restaurantul ne intalnim cu vamesul. Dupa ce se uita la actele motocicletei imi spune ca e totul in regula. Ii zic ca vreau s-o vand cand iesim din Mongolia. Imi da un numar de telefon al unei vamese din Suhbaatar (granita cu Rusia pe unde o sa iesim) si imi spune sa-l mai sun cand ajung acolo.
La 10:30 plecam din Olgii. Chinezul meu e cam vai de el, dar merge. Suspensia nu prea exista, acceleratia nici ea, dar are un atu: consuma foarte putin. Mergem intins, cu putine pauze, pe acelasi traseu pe care am mers in 2010.
Prima incercare de a ajunge la Ulaangom in 2010 a esuat deoarece eram pe partea cealalta a raului din poza de mai jos
Ajungem la lacul Achit unde facem o pauza.
Peste lac se vad muntii din Republica Tuva
Drumul catre pasul Bayramyn e vizibil imbunatatit fata de 2010.
Baietii ajung in pas cu ceva timp inaintea mea. Cand ajung eu ii gasesc relaxati si odihniti. Ma opresc si eu si ne apucam sa mancam ceva.
Pasul Bayramyn, 2560 m
In departare apar doua fete pe cal. Ma duc la ele si le dau niste poze cu localnici, facute de mine in 2010 chiar in acelasi loc. Cand vad pozele, fetele recunosc oamenii din ele si incep sa zambeasca.
Coborarea din pasul Bayramyn spre lacul Uvs
Vedere spre lacul Uvs. In spate, in departare, se vad muntii din Rusia
De la lac incepe urcarea catre alt pas, Ulaan Zuuhyn
Din pasul Ulaan Zuuhyn se vede urmatorul pas, Ulaan.
Shineray Mustang, cu genti “Magadan Paniers” si casca KTM in prim plan
Ca de obicei, baietii ma asteapta relaxati. Ei merg mult mai repede ca mine si ne intalnim din cand in cand pe traseu.
Intre cele doua pasuri este un semn la dreapta catre o tabara de iurte. D-abia cand ajungem la al doilea pas vedem un afis cu un festival de folk mongol care este azi acolo. Daca stiam de la inceput poate am fi mers, cred ca ar fi fost o experienta interesanta.
Trecem si de pasul Ulaan si mai avem un pic pana la Ulaangom.
Ultima portiune de drum inainte de Ulaangom e cu asfalt si se plateste o taxa. De fapt e drumul care vine din Rusia si e asfaltat. Ajungem seara la 8 la hotelul unde am stat in 2010. Au mai construit un corp de hotel nou, cu restaurant. Ne cazam si mancam la restaurantul hotelului. Bogdan, cu un ghid de conversatie in brate, incearca sa ceara niste carne fripta. Are succes pentru ca primim niste bucatele de carne facute la tigaie.
Un tablou interesant din holul hotelului cu toate personalitatile din lumea asta