Kilimanjaro 2004 – Partea 2 – Nairobi si o tura in parcul national Kilimanjaro

1 august 2004

Seara pe la ora 6 aterizam in Nairobi. La iesirea din aeroport ne agata 2 negri sa ne duca cu taxiul la hotel. Nu prea avem de ales si mergem cu ei. In drumul spre hotel ne oprim la un bancomat sa scoatem bani. In timp ce eu asteptam in masina si Viorel scotea bani, se urca un politist cu arma pe umar sa ma intrebe daca e totul in regula. Am avut ceva emotii, mai ales ca era o bezna in jur…

Ne cazam la hotel Meridian (teoretic 3 stele). Cei 2 negri ne intreaba ce cautam acolo (noi le spunem ca am venit pt safari) si ne zic ca a doua zi o sa vina la noi la hotel sa ne duca la niste agentii de turism.

2 august 2004

Dimineata ne intalnim cu baietii din ziua precedenta. Ne duc la vreo  5 agentii de turism. Noi ne interesam de preturi pentru safari. Negociem cu unii un safari de 5 zile la Masai Mara (pt 300 $ / pers) si le spunem ca ii mai cautam noi.

Dupa amiaza iesim la o plimbare prin oras si ne rezervam locuri la autobuz spre Moshi (Tanzania) pentru a doua zi.

3 august

Compania la care luam bilete se cheama Tavanu. Autobuzul pleaca la 8:30. In centrul orasului e balamuc mare si dureaza destul de mult pana iesim. Nu cu mult inainte de granita explodeaza un cauciuc. Pauza de reparat pana. Dupa asta merge mult mai incet.

La granita sunt vanzatori ambulanti de suveniruri.

Viza pentru noi costa 20$. Preturile difera in functie de tara. Pentru americani costa 50$. Pentru Burundi 200$.

Ajungem in Moshi in jurul orei 16:30. Cum ne dam jos din autobuz ne agata alti negri cu o agentie de turism. Intentia noastra era sa urcam pe Kilimanjaro fara ghid, si vrem sa ajungem in satul Rongai (de acolo incepe un traseu mai putin umblat spre varf). Negociem un transport pentru 65$. Pe drum ne oprim la cartierul general al parcului, la Marangu. Incercam sa platim intrarea in parc, dar nu avem succes. Le spunem ca vrem sa ne intalnim cu niste cunoscuti direct in parc, care o sa vina cu un ghid. Nu tine minciuna si nu reusim sa platim nimic.

Pe inserat ne oprim la Ashanti Lodge. Un loc superb. Initial ne cer 20$ / persoana, dar negociem la 10.

4 august 2004

Plecam mai departe spre Rongai. De fapt ei nu ne duc in Rongai, ne duc in Nalemoru (aflam ca de aici se pleaca pe ruta Rongai). Ne cazam la SnowCap Lodge (http://www.snowcap.co.tz). Ne lasam rucsacii in camera si pornim la plimbare. Cei de la pensiune ne spun ca nu avem voie sa mergem singuri prin padure si daca vrem ne pot da un insotitor. Refuzam si plecam la plimbare.

Pornim pe un drum plin de praf printr-un camp de porumb pana ajungem la limita padurii. Copiii se tin dupa noi si cer bani.

La intrarea pe traseu este punct de control. Ne lamurim ca nu avem nici o sansa sa urcam de capul nostru pe munte. Managerul pensiunii ne intreaba seara inca o data ce avem de gand. Noi  ii spunem povestea cu prietenii care trebuie sa vina. Il intrebam de un pret pentru un ghid, dar fara bucatar si porteri. Nu prea intelege treaba cu “fara bucatar”.

Ne hotaram ca a doua zi sa ne intoarcem in Moshi, dar cu transportul local. Managerul ne aranjeaza un transport (pe motociclete) pana in satul Tarakia de unde putem lua un autobuz.

5 august 2004

La ora 8:15 vin doi motociclisti sa ne ia de acolo. Ne costa 4$ / pers. Ne legam rucsacii pe motociclete si apoi ne suim si noi si plecam la drum.

Vedere spre varful Uhuru

Dupa aproape o ora de mers prin praf ajungem in satul Tarakia. Viorel a mers pe motocicleta din fata, nu e prea prafuit.

Eu am mers in spate si se vede 🙂

In jurul autobuzului e balamuc mare. Ne urcam rucsacii sus pe autobuz si prindem locuri chiar in fata. Dupa vreo 3 ore de zdruncinaturi ajungem inapoi in Moshi

Mergem iar la agentia care ne-a dus in Nalemoru si negociem (cu greu) ghid pentru 5 zile pe munte cu 490 $. Reusim sa-i convingem ca nu avem nevoie de porteri si bucatar. Se lasa greu convinsi pentru ca aici se vand numai pachete complete (ghid, ajutor de ghid, bucatar si cate 1 porter / persoana). Punem si conditia ca stabilim noi traseul.

Ne cazam la un hotel in centrul orasului. De la ultimul etaj, unde e si restaurant, se vede varful Uhuru (5895 m), cel mai inalt din parcul Kilimanjaro, pe care o sa-l urcam noi zilele urmatoare.

This entry was posted in Africa. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *