07. De la Ulaangom la Tosontsengel

7 august 2010

Aproape ca terminasem cu ritualul zilnic de pregatire al bagajelor si ma pregateam sa ies in curte sa le pun pe motocicleta, cand, Bogdan, care deja era acolo, ma striga. Cand ma uit pe geam il vad pe Bogdan, foarte zambaret, cum imi arata ca motocicleta mea e mai lasata decat normal. Surpriza zilei… am panaaaa 🙂 (pana numarul 2).

Si  pe langa asta, descopar si o pata de benzina sub motocicleta. Robinetul care inchide benzina de la rezervorul suplimentar se pare ca a cedat si el.

Cel mai la indemana cric central este un zid, care e cat pe ce sa se rupa cand trantim motorul pe el. Dam noi roata jos si ne apucam de treaba, cand ne vad niste baieti de-ai locului. Dupa ce baga 2 leviere il scot cu mana. Vreau sa pun camera de rezerva (de la pana anterioara), dar baietii imi zic ca trebuie verificata inainte, si ma cheama intr-un beci unde e o cada cu apa. Verificam si camera pe care tocmai am scos-o din roata si surpriza: camera de rezerva are o fisura si camera de pe roata nu are nimic.

Dupa ce termin de montat roata la loc, Radu observa un lichid sub motocicleta. Se pare ca e pompa de apa, dar nu e moarta de tot. Asa ca se completeaza cu niste apa.

Pe la 1 plecam direct la masa de pranz, unde mancasem si seara dinainte. Aici ne intalnim cu un cuplu de englezi de varsta a doua care se plimba de 2 ani cu Land Roverul din imagine – http://www.goingoverland.com/. Fiica lor e acasa si ii sustine. Imi da englezul un furtun de benzina sa-l inlocuiesc pe cel stricat cu cateva zile inainte, dar pana la sfarsitul calatoriei nu am reusit sa-l montez :).

Din Ulaangom sunt vreo 3 variante de drum. Una e ruta nordica, mai plictisitoare. Mai este o ruta prin munti, mai grea, si o  ruta pe langa lacul Hyargas pe care o alegem noi.

Sunt portiuni de teren plat unde mergem cam cu 90-100 km/h.

Spre seara ajungem intr-un sat, Naranbulag (arata destul de bine, cu o alee pietonala in centru). Tragem intai la magazinul satesc sa luam niste bere si ceva maruntisuri de rontait. Bineinteles ca avem ocazia sa socializam un pic cu localnicii.

Daca pana acum gasisem si benzina de 92, acum gasim numai de 80.

Mai mergem vreo 25 de km pana la lac si apoi cativa km spre dreapta. Deja e intuneric. Coboram spre lac si punem corturile aproape de apa. Lacul este imens si sunt valuri ca la mare. E plin de tot felul de insecte. Mancam iar la primus, tot mancare instant. Desi pare chiar buna la gust, dupa cateva zile de plicuri nu prea mai intra. Din cauza asta, peste tot unde gasim, luam ceapa, si o mancam cam la orice.

La vreo 50 m de noi sunt niste familii de mongoli, si ei tot cu cortul. Parca as fi in vama in extrasezon.

Dimineata din fericire soarele rasare mai tarziu ca la noi vara. Pe la 8:30 reusesc sa ies din cort si sa ma apuc de strans bagajele.

Nu iesim noi bine din cort ca ne trezim cu vecinii nostri peste noi. Toate motocicletele sunt studiate in amanunt. Unul dintre ei chiar imi cere ceva de baut printr-un semn pe care nu il inteleg pe moment si ma uit foarte mirat la el.

Robert ca de obicei, se relaxeaza. Intotdeauna pare ca e ultimul. Dar exact cand avem noi impresia ca suntem gata inaintea lui, el este deja pe motor gata de plecare.

Daca initial toti am stabilit sa ne luam cate un scaun pliabil, in seara de dinainte de plecare, cand am vazut mormanul de bagaje, am renuntat la aceasta idee. Robert era si el cat pe ce sa renunte la idee, dar totusi si-a luat scaunul cu el. Si asa a aparut ideea ca acest scaun va fi folosit de cel care termina primul de pus sau strans cortul. Evident ca tot Robert l-a folosit.

Terenul este nisipos. Ajungem la o tabara Har Termes, unde e un izvor considerat tamaduitor de catre localnici.

Celalalt traseu este prin muntii din departare. Noi mergem paralel cu muntii.

Cand ma opresc la o pauza de foto imi dau seama ca placuta cu numarul de inmatriculare se mai tine intr-un singur surub. Cea mai simpla rezolvare a problemei este s-o dau jos, urmand s-o prind la loc cand ne apropiem de civilizatie.

In a doua parte a zilei devine mai interesant. Dealuri, verdeata, lumina misto spre dupa amiaza…

Ne apropiem de satul Songino exact la ora la care tot visez eu sa punem cortul si nu reusim. Inainte de sat o tai la stanga pe un drum care urca spre munte sa caut un loc de cort, in timp ce baietii se duc in sat sa caute un magazin. Nu gasesc un loc ca lumea (e prea in drum), asa ca ma duc in sat dupa ceilalti.

Iar e trecut de 7 si noi n-am pus cortul. Cum baietii mai au treaba in sat, eu o iau inainte si ma urc pe primul deal care-mi iese in cale.

Intre timp baietii se intalnesc cu un cuplu (el brazilian si ea frantuzoaica) plecati in jurul lumii din 2009 cu un microbuz WV http://www.amerikando.com/. Au ajuns in Franta in martie 2011 si au scos o carte “Les routes de la liberte”.

 

Lumina misto. Sesiune foto cu motocicleta. Montez si cortul. Las contactul pus ca sa mearga statia. La un moment dat se duce bateria la motocicleta si nu mai merge nici statia (nu am acumulator de rezerva). Se intuneca. Se vad 3 luminite cum pleaca din sat. Incerc sa-i sun dar nu merge. Totusi, noroc ca am semnal pe mobil si le dau prin sms coordonatele GPS. E bezna. Ii vad cum o taie in linie dreapta spre mine. Cand ajung la mine imi spun ca trebuie sa strang cortul si sa ne mutam. Au avut un mic incident in sat cu doi localnici, probabil bauti: unul i-a luat lui Bogdan cheia din contact si altul l-a amenintat pe Robert.

Imi strang cortul, imping motorul ca sa porneasca (pentru a 2-a oara de cand am plecat de acasa) si ne mutam la cativa km mai incolo.

Ne trezim, cu ceasul, pe la 7 dimineata. Pare ca sta sa ploua. Scoatem cel mai bun timp la strans cortul si impachetat.

In timp ce stateam noi pe marginea drumului la o bere vedem un camion cum se apropie. Cand ne vede, opreste, si vin la noi 2 baieti. Stam un pic, ne uitam unii la altii, radem, facem o fotografie si pleaca.

Ne apropiem de Tosontsengel

Ajungem in Tosontsengel dupa amiaza, pe la 6. Ne cazam la un hotel in centrul orasului, proaspat renovat (sau construit). De proaspat ce e, nu au apa calda. Ne cazam si coboram la masa. Avem noroc, cred ca pentru prima data in Mongolia, dam de cineva care stie engleza (managerul hotelului), si reusim sa comandam o mancare ca lumea.

A doua zi dimineata facem o mica plimbare la banca sa schimbam ruble si dolari (bancomat nu exista in oras). Aflam aici ca se pot schimba numai bancnotele mai noi de anul 2000.

Va urma…

This entry was posted in Mongolia, motocicleta and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.