De la Talin Us la Tsetserleg
12 august 2010
Suna ceasul la 7 dar il opresc si ma culc la loc pentru ca afara ploua. Ma trezesc pe la 8 si nu mai pot sa dorm. Afara ploua in continuare. Asa ca ma apuc de citit, scris in jurnal, vizualizat poze, etc. Pe la 12 ma culc iar si pe la ora 14 ma trezeste Bogdan ca s-a oprit ploaia.
Asa ca, mancam, strangem corturile si plecam mai departe la ora 17:00. Nu avem inca un plan cu unde vom dormi.
Bate vantul un pic, ceea ce e bine. S-a mai uscat si traseul si nu e prea mult noroi.
Seara la 7 ajungem in satul Rashaant. Intreband lumea din sat gasim o gazda, unde mai sunt niste englezi. Camerele sunt cam nasoale, dar avand in vedere vremea de afara e bine ca suntem inauntru. Ne face de mancare un fel de supa de oaie cu orez.
Iesim pana la magazinul satesc sa cumparam paine. Pana sa ajungem inapoi in camera incepe iar sa ploua.
Suna ceasul la 8 dimineata dar il ignoram pentru ca afara ploua. Ne mai invartim vreo 2 ore prin pat pana ne hotaram ca mai trebuie sa si plecam de acolo. Robert da o fuga la magazinul satesc si cumpara cartofi si oua. Le punem in bratele femeii sa faca ceva cu ele si dupa un timp apare cu toate fierte pe 2 farfurii. E excelent.
Tot speram ca se opreste ploaia, dar nu se opreste. Plecam pana la urma pe ploaie pe la ora 2 dupa amiaza. Suntem norocosi, nu ploua prea mult dupa ce plecam de acolo.
Aflam de la cineva de pe drum ca putem s-o luam drept spre Tsetserleg fara sa ocolim pe unde stiam noi ca e drumul de pe harta.
Ajungem la un rau mare. Pana sa ne hotaram noi ce facem Bogdan e pe partea cealalta a raului. Daca a trecut el inseamna ca putem trece si noi.
Dupa ce trec si eu apare un microbuz cu mongoli. Trec si ei, dar cand sa iasa pe mal se impotmoleste in noroi, asa ca trecem la impins.
Incepe iar sa ploua
Dar se opreste iar si, pentru prima data de cand ma stiu eu, vad un curcubeu complet, dintr-o parte in alta.
Tot mergeam noi prin balti cand vad in oglinda cum se apropie in viteza un microbuz. Ies de pe drumul de pamant pe iarba sa treaca nebunul, care trece, stropindu-ne si se opreste chiar in fata noastra. Ies toti din masina, ne fac semn sa oprim. Noi oprim mirati. Se apropie de noi unul din ei si vede o sticla goala de plastic legata de motocicleta. O ia, o taie in doua, scoate un bidon mare cu airag din camioneta si ne toarna sa bem. Bea el intai sa vedem ca e comestibil si apoi ne intinde paharul. Prima experienta cu airagul. Nu pot sa zic ca-mi place sau ca nu-mi place. Am baut putin si dupa am zis sa facem o poza cu ei. Ia Robert aparatul, eu ma bag intre ei la poza si ma trezesc cu un copil in brate 🙂
Intre timp Bogdan cu Radu nimerisera pe alte drumuri. Traseul fiind deluros a fost de ajuns ca ei sa aiba un mic avans si la o bifurcatie au luat-o pe alta parte. Statiile radio bat in camp deschis mult, dar peste dealuri nu prea.
Punem benzina in satul Hayrhan. Cerem niste indicatii aici, dar nu reusim sa ne intelegem cu fata de la casa.
Dupa ce iesim din sat, mergem un pic si ne oprim langa o casuta de lemn sa cerem indicatii. Unul dintre baieti stie un pic de engleza. Ne explica ca mai e destul de mult de mers pana la Tsetserleg, asa ca ne hotaram sa punem corturile langa casa lor. Ei accepta bucurosi. In timpul asta incep sa aud prin statie vocile lui Radu si Bogdan. Apar si ei in scurt timp.
Cand incepem sa scoatem corturile apar toti copiii si ne ajuta sa le punem. Cat ai zice peste corturile noastre sunt montate, si apoi suntem invitati inauntru la masa.
Desi e de lemn, inauntru e tot ca o iurta. Ne pun pe masa lapte, iaurt, painica dulce, branza uscata si dulceata. Iartul este preferatul meu. Branza uscata nu imi place. Dupa masa incercam sa socializam un pic. Scriem pe o hartie ce varste avem. Tatal are 45 de ani (dar arata de vreo 55). Copiii au 12, 14, 15 si 20 de ani. Cel mare e student la UlanBator (nu am reusit sa aflu la ce facultate) si lucreaza ca frizer. Sunt de fapt 2 familii inauntru, dar nu m-am prins exact de relatiile dintre ei.
La un moment dat scot niste panze albastre (khadag – хадаг). Este un simbol religios budist care semnifica puritatea si compasiunea.
Pe la 11 ne retragem toti la culcare. A doua zi suna ceasul la 8. Afara e soare. Ei deja taiasera o oaie si o pregatesc de fiert. La stransul corturilor participa iar copiii.
Pana se pregateste oaia ne cheama in casa sa luam o gustare.
Dupa mica gustare il las pe baiatul cel mare, Ganzo, sa dea o tura cu motocicleta mea (ktm 690 enduro). Dupa ce se invarte un pic pe acolo ma ia si pe mine ca pasager si ma duce sa-mi arate un munte special. Ajungem pe un varf de deal unde este o troita budista – ovoo. Intr-o calatorie, e un obicei sa te opresti si s-o inconjori de 3 ori in sensul acelor de ceasornic si sa arunci pietricele (unii lasa dulciuri, lapte sau vodca).
De aici se vede in zare un varf ascutit. Din ce inteleg eu de la el e un munte sfant.
Cand ne intoarcem toata lumea se distreaza. Ganzo ia si motorul lui Radu (ktm 990 adv) la o tura si ii scapa un “oau”.
Suntem invitati iar in iurta sa mancam o supa de oaie. Eram un pic speriat de supa asta, mai ales dupa ce citisem jurnalul lui Mihai Barbu despre calatoria lui prin Mongolia din vara lui 2009. Supa a fost excelenta.
Dupa supa ne asezam toti in jurul unui lighean cu maruntaie fierte. Ganzo taie si ne intinde bucatele de organe. Cand imi intinde o bucatica de mat refuz. Nu vreau sa-mi incerc norocul prea tare.
Dupa masa ei se pregatesc sa plece la treaba. Ii ajutam sa incarce niste busteni in camioneta. Adica baietii ajuta si eu fac poze 😀
Ne pregatim de plecare, facem o fotografie de grup, ne luam la revedere …
… si dupa ce pleaca majoritatea dintre ei la munca, ma sui si eu pe motor si am o surpriza: a treia pana din Mongolia, tot eu. Noroc ca suntem mai multi, si in felul asta dam toti pe rand la pompa. Se vede ca e a treia pana, timpul a scazut de la o ora la 40 de minute.
La ora 12 reusim sa plecam. Traseul este tot printre munti.
Ne oprim sa mancam iaurtul pe care-l primisem dimineata la iurta. In timp ce stam apare un mongol pe un cal. Noi tocmai golisem borcanul si mai vroiam. Dupa ce coboara omul de pe cal si se aseaza langa noi ii aratam borcanul gol. Il ia, se suie pe cal si pleaca. Dupa un timp il vedem cum se intoarce mergand foarte incet. Cand se apropie constatam ca are o galeata de plastic intr-o mana. Ne intrebam unde e borcanul nostru. Se aseaza langa noi, ne da galeata, ii dam niste bani si incepem sa mancam. Dupa un minut scoate din buzunar si borcanul plin cu iaurt.
Incercam sa-l facem sa ne scrie o adresa unde sa-i trimitem niste poze. Am in carnetel cateva tentative de adrese dar din pacate nu inteleg nimic din ce e scris acolo.
Bogdan ii prepara o tigara de foi. Apar si niste copii mai mici care pleaca dupa ce le dam niste bomboane.
Nu ne grabim nicaieri pentru ca nu mai avem prea mult de mers pe ziua de azi.
Ajungem intr-un loc cu 4 pietre de mormant asezate in cerc.
Dupa amiaza ajungem in orasul Tsetserleg si ne cazam la Fairfield Guesthouse (Fairview Guesthouse in Lonely Planet). Pensiunea este a unor englezi, si se vede. Arata foarte frumos inauntru.
In curte vedem o ciudatenie pe doua roti. Sunt 2 englezi (el si ea; ea vorbeste cu un debit incredibil) care se plimba in jurul lumii http://www.guzzioverland.co.uk/.
Mergem pana in centru la bancomat sa scoatem bani, apoi sa cautam ceva de mancare. Gasim un restaurant – club – karaoke (v-am zis deja ca mongolii sunt inebuniti dupa karaoke). Nimeni nu stie nici macar o boaba engleza aici, dar reusim sa comandam ceva. Apare si cuplul de englezi cu Land Rover-ul, cu care ne intalnisem in Ulaangom.
Micul dejun care este inclus in pret este slabut, asa ca comandam unul “full english breakfast”. Si asta e cam slab si cam scump.
Eu cu Robert si Radu ne aranjam o tura cu calul. Mergem la vreo 30 km in afara orasului la o iurta. Nimeni nu stie engleza. Ne zambesc un pic, ne poftesc in iurta si ne dau niste prajiturele.
Apare si ghidul care ne cheama afara la cai. Caii sunt legati si par cam nervosi. Speram si eu la un mini training despre cum sa calaresti, dar de unde. Nimic. Trebuie sa precizez ca nu m-am mai suit niciodata pe un cal. Radu se urca primul. Eu al doilea. Calul meu pleaca de nebun. Ma tot uit in urma si nu stiu ce sa fac. Nu stiu sa-l opresc nici sa-l fac sa-si schimbe directia. Din fericire apare si ghidul si imi repune calul pe traiectorie. Ne plimbam cam o ora dupa care ne intoarcem in juma de ora (aceeasi distanta). Ma zdruncina calul din toate incheieturile. La intoarcere s-a mers mult mai repede. A fost frumos pe cal dar imi spun ca nu mai am nevoie si alta data.
Intre timp Bogdan merge sa viziteze manastirea Budista de deasupra orasului Tsetserleg.
Cand ne intoarcem ne pregatim de plecare, dar, mai intai, mergem iar la restaurant sa mancam. Comandam carne grill, dar iar avem parte de carne tocata. La astia nu cred ca s-a inventat gratarul.
Dupa masa plecam spre Karakorum.
va urma…