15 august 2010
Dupa masa de pranz o pornim spre Karakorum (Harhorum), vechea capitala a imperiului Mongol. Drumul este in curs de asfaltare, si pe alocuri cu asfalt, dar nu se poate circula pe el. Toata lumea merge prin niste hartoape de neimaginat. Este mai rau decat orice drum inalnit pana acum in Mongolia.
Cu cativa km inainte de oras intram pe asfalt. Un pic inainte de ora 9 intram in oras.
Gasim o tabara de iurte (Munkh Tenger) unde ne cazam intr-o iurta cu 4 paturi. Se cunoaste ca am intrat in partea mai turistica a Mongoliei. La restaurant mancam carne pe gratar (ne saturasem de carne tocata). Facem planul pentru a doua zi si mergem la culcare.
La 9 dimineata ne prezentam noi la masa cu gandul ca vizitam azi 2 manastiri si plecam spre UB. Dupa ce citim mai bine ne dam seama ca una dintre manastiri este la 61 km distanta: manastirea Tovkhon (Tuvkhun) pe valea Orkhon. Concluzia este ca mai stam o zi in plus aici.
La dus mergem pe stanga raului. Drumul dureaza mai mult decat credeam noi. Tot cautam un loc de trecere si ajungem intr-un loc unde raul este destul de lat. Bogdan face o incercare de trecere, dar se intoarce de la jumatea raului.
Intrebam pe cineva si aflam de un alt loc de trecere, dar si asta pare destul de infricosator la prima vedere. Trece Bogdan pe jos sa testeze adancimea. Nivelul apei e pe undeva putin peste genunchi.
Pe la 15:30 ajungem intr-o parcare unde sunt niste microbuze care au venit cu turisti. De aici se urca pe jos prin padure cam 3 km. Desi aproape ca imi promisesem ca nu ma mai urc prea curand pe cal… luam calul. In mai putin de 30 minute ajungem sus.
Manastirea e chiar pe varful dealului, exact la iesirea din padure (alt 2312 m, construita in 1654, in UNESCO ca partea a vaii Orkhon). E prima manastire budista pe care o vizitez.
Toata lumea statea la coada ca sa se catere pe stanci pana la o grota.
Ajunsi sus se traverseaza pe o poteca foarte ingusta pana in dreapta (pozei de sus).
Ca sa coboram trebuie sa mergem tot cu calul. De data asta chiar imi zic ca nu ma mai urc pe cal decat daca e neaparat necesar.
Intrebam lumea la microbuze si aflam ca se poate merge si pe partea cealalta a raului si astfel evitam trecerea prin rau. Traseul are niste parti mai grele, dar e mult mai frumos. Trece printre dealuri, cu mai multe urcari si coborari.
Seara la 9 suntem inapoi in tabara. Cum ajungem ne ducem la masa si se lasa iar cu un mare ospat.
17 august 2010
Mamcam iar la noi la restaurant (ce bine). Prima vizita pe ziua de azi este pe un deal unde este un monument cu harta Imperiului Mongol in mai multe perioade. Am fotografiat-o pe cea din perioada lui Gingis Han.
Vedere spre Valea Orkhon
Vedere spre oras
Dupa vizita la monument mergem la cea mai vizitata manastire din Mongolia, Erdene Dzuu.
Dupa ce terminam de vizitat ne pregatim de plecarea spre UlanBator. Bogdan cu Robert raman la un bancomat sa scoata niste bani, eu cu Radu o luam usor inainte. Vorbim prin radio ca mergem la monumentul falic, dar se pare ca Bogdan cu Robert nu mai aud si asta.
Legenda spune ca monumentul a fost ridicat ca sa impiedice calugarii de la manastire sa pacatuiasca cu femeile din sat.
Asa ca in timp ce eu cu Radu urcam la monument, Bogdan cu Robert trec pe drumul principal si la intersectia unde trebuie mers la stanga spre Ulanbator o iau inainte (ne pacalim si noi in aceeasi intersectie dar vad indicatorul exact cand trecem pe langa el). Noi nu stim asta si gonim cat putem si aproape fara pauze crezand ca ei doi sunt inaintea noastra.
Avem cumva noroc ca suntem mereu inaintea ploii.
La 7 fara 20 ajungem la intrarea in Ulanbator. Dureaza peste o ora sa traversam orasul si sa ajungem la Oasis Cafe. Intram in curte exact cand incepe o ploaie torentiala.
Bogdan cu Robert au dublu noroc: sunt in urma ploii cu grindina si vad un apus frumos de soare.
va urma…