Miercuri, 19 ianuarie 2011
Ajungem in Oaxaca pe la 7 dimineata complet inghetati. Dupa ce rasfoiesc un pic ghidul Lonely Planet gasim un hotel unde mergem sa ne cazam (Posada Chapulin, pe strada Aldama).
Lasam bagajele in camera si iesim la plimbare. Ne oprim chiar in piata principala sa mancam.
Orasul este superb, are case in stil colonial, cu nelipsitele curti interioare. Sunt multe piete si strazi pietonale. Au si multe articole de artizanat. Haine foarte colorate facute de mana de indigeni. Daca vreti sa cumparati suveniruri din Mexic, Oaxaca este cel mai bun loc, si ca diversitate si ca pret.
Supa azteca
In Piata Centrala
Pe strada pietonala: un biciclist pe Strida
Vizitam Catedrala Santo Domingo. Are amenajat si un muzeu interesant, dar parca prea mare.
In apropierea catedralei este o strada numai cu haine. Seara gasim un restaurant cu terasa pe acoperis. Pentru ca noi nu stim ce sa comandam, iar chelnerul nu stie engleza, ne aduce o farfurie cu toate sosurile pe care le au, pentru degustare.
Cam peste tot prin Mexic, seara in piata sau pe stradute se canta. O formatie din Bolivia
Indigeni care protesteaza pentru autonomie
Joi, 20 Ianuarie 2011
Azi am cumparat o excursie cu microbuzul la Mitla.
Primul obiectiv turistic din lista este un copac vechi de 2000 de ani, in Santa Maria el Tule. Copacul este imens, are 14 m in diametru. Pentru ca aici a fost o balta care a secat, copacul era aproape pe moarte pana cand s-a construit un sistem de irigatie, direct la radacini. Astfel este tinut in viata si atrage foarte multi turisti.
Urmatoarea oprire este in Teotitlan del Valle, la un atelier de confectionat manual covoare de lana, cu coloranti naturali. Bineinteles, preturile sunt pe masura.
Ne oprim si la o fabrica de “mezcal”. Este o bautura dulce (rachiu mexican), iar procedeul este similar cu cel de fabricare al tuicii in Romania.
La Mitla (sit arheologic) este greva, asa ca vizitam numai cateva ruine din afara. Mergem la un restaurant cu tot grupul si intram in vorba cu un cuplu (ea mexicanca, traieste in Franta din 2001, el francez). Pe ea o cheama Nadia. Parintii i-au dat numele dupa Nadia Comaneci pentru ca s-a nascut in anul cand Nadia a luat primul 10. Aflam ca in Mexic sunt multe fete pe nume Nadia. Initial Nadia noastra a vrut sa ramana in Spania (spaniolii ii cam desconsidera pe mexicani), dar nu a reusit sa se adapteze acolo si s-a dus in Franta.
Ultima oprire este la Hierve Agua. Noi nu stiam ca se poate face baie in ochiul de apa; cei de la agentie nu ne-au spus. Nadia stia pentru ca fusese mai demult acolo. Bine, oricum n-am fi facut baie. Apa este destul de rece, iar ochiul destul de mic 🙂
Ajungem seara inapoi in Oaxaca si ne dam intalnire cu cei 2 pentru masa de seara. Mergem la un restaurant. Incercam specialitati locale la recomandarea Nadiei – eu un fel de tortilla cu chorizo si avocado, Klara – branza de Oaxaca la cuptor.
Afla ca suntem in luna de miere (desi au trecut vreo 2 luni si ceva) si Nadia ne invita intr-un bar sa ne faca cinste cu o margeuerita. Stam mult de vorba (ei ar fi avut chef si de ceva dans) si ajungem inapoi la hostel pe la 1 noaptea. Gasim usa incuiata. Noroc totusi ca au o sonerie si trezim pe cineva sa ne deschida.
Vineri, 21 ianuarie 2011
Ne trezim pe la ora 9 si mergem sa luam micul dejun la restaurantul unde mancasem aseara. Au un mic dejun excelent, stil bufet. Cu stomacul plin mergem pe strada de haine unde petrecem cateva ore bune 😀
La ora 9 seara avem autocar spre San Cristobal. De data asta ne pastram si sacii de dormit in autocar, si dormim excelent.