05. Palenque, Yaxchilan, Bonampak si comunitatea Lacandon

Palenque

Luni, 24 ianuarie 2011

La 6 dimineata suntem la receptia hotelului si asteptam microbuzul sa vina sa ne ia spre Palenque. In microbuz ne reintalnim cu Sabine, care astazi are acelasi drum ca si noi.

Soferul conduce intr-un stil nebunesc. Sunt foarte multe serpentine si in sate multe bumpuri. Pe la 8 ne opreste undeva pe marginea drumului sa mancam la un restaurant, dupa care iar viteza maxima.

Prima oprire este la Agua Azul.

Ne lasa sa ne plimbam timp de o ora sa vedem cascadele. Timp insuficient pentru cat de frumos este peisajul. Se succed mai multe lacuri si cascade, inconjurate de padure. Se poate face si baie.

A doua oprire este la cascada Misol Ha.

Iar timp insuficient: numai 40 de minute. Cascada este impresionanta, si o poteca pe sub ea ne conduce la intrarea intr-o mica pestera. E un tip la intrare, cu lanterne, care pentru 10 pesos de persoana face pe ghidul in pestera, unde mai e o cascada. Noi nu avem marunt si nici timp destul sa mergem pana la masina sa schimbam bani si sa ne intoarcem.

Tot asteptam masa de pranz, dar aflam ca ar fi trebuit sa mancam in cele 40 de minute cat am avut la dispozitie pentru cascada.

Ne urcam iar in microbuz si plecam mai departe spre Palenque (http://en.wikipedia.org/wiki/Palenque). Este vorba despre un templu mayas, construit in jungla. Primele ruine sunt din 226 ien, prin secolul 7 a atins apogeul, urmand sa decada complet si sa fie parasit dupa anul 1123 en. A fost absorbit de jungla complet. Pana in 2005 se estimeaza ca s-a descoperit cam 10% din suprafata vechiului oras. Cel mai important conducator din vechiul Palenque a fost Pacal cel mare.

Este impresionant. Noi am fi stat mai mult, dar, din pacate cand mergi cu o agentie timpul este limitat.

Microbuzul ne lasa in statia de autobuz din orasul Palenque. Pana la hotel ar fi 10 minute de mers pe jos, dar luam un taxi impreuna cu Sabine, pentru ca toti 3 avem rucsacii destul de grei.

Mergem sa mancam in centrul orasului. E o piata si de acolo se deschide o strada plina de restaurante. Vad in meniu ceva ce se aseamana la nume cu ce mancasem eu in Oaxaca, dar ma tepuiesc un pic, asa ca imi comand un peste.

Dupa masa mergem sa cautam agentii de turism pentru o excursie la Yaxchilan, Bonampak si comunitatea Lacandon.  Gasim preturi intre 1000 si 1600 de pesos. Cea de 1600 ofera si ghid vorbitor de engleza la Yaxchilan si Bonampak. Eu citisem in LP ca exista acolo la poarta un ghid, asa ca o luam pe cea mai ieftina.

Ne intoarcem la hotel si stam pe terasa de pe acoperis cu Sabine si cu un ied foarte jucaus.

Marti, 25 ianuarie 2012

Si azi e plecarea la 6 dimineata, asa ca suna ceasul devreme. E alt sofer, dar aceleasi maniere de mic Shumi. Dupa 2 ore de mers iar pauza de masa de dimineata. Dupa inca o ora de condus dupa ce mancam ajungem la granita cu Guatemala, intr-un punct de unde se ia o barca ce ne duce la Yaxchilan (40 minute pe apa, racoare). Inainte sa ne urcam in barca gasim un ghid care vorbeste spaniola si unul care zice ca stie si ceva engleza. Nu il luam, ne gandim ca mai gasim la poarta. La poarta nu mai e nici un ghid.

Situl e foarte mare. Noi mergem intai spre grupul de cladiri din dreapta. Toata lumea merge pe aleea principala, spre grupul de cladiri central. Vedem si doi tucani. Suntem  norocosi, pentru ca sunt foarte rari. In schimb, jungla este plina de maimute galagioase.

Dureaza cam o ora jumate sa ajungem in centrul sitului arheologic. Din pacate in jumatate de ora trebuie sa ajungem la poarta. Si aici este foarte frumos si foarte salbatic.

Iese soarele si se mai incalzeste un pic. Dupa ce plecam de aici, ne oprim iar pe marginea drumului pentru masa de pranz, dupa care mergem sa vizitam Bonampak. Din drumul principal pana la intrarea in Bonampak se merge cu microbuzele parcului. Aici suntem pe pamanturile comunitatii Lacandon. Este mai mult un fel de donatie pentru trib. Situl e mai mic, dar are niste picturi frumoase care s-au pastrat foarte bine in timp si merita vazute. Avem aici o ora la dispozitie, sa zicem ca e acceptabil.

Bonampak

Picturile de la Bonampak

Arbori crescuti printre pietre la Bonampak

La ora 5 dupa amiaza ne lasa in satul Lacandon la o tabara special amenajata pentru turisti. Au un papagal care sta intr-un copac la intrarea in bucatarie. Ne intrebam noi de ce nu pleaca de acolo. Cred ca are aripile taiate. La ora 7 e masa de seara, asa ca avem timp sa facem o plimbare prin sat si sa mergem la un magazin sa luam una alta.

In jungla la comunitatea Lacandon

Miercuri, 26 ianuarie 2012

La ora 8 e micul dejun si la 9 se pleaca intr-o excursie prin jungla, cu un ghid local care nu stie engleza. Noroc ca deja Klara intelege destul de mult din ce se vorbeste pe aici. E foarte frumos. Vedem copaci foarte in varsta. Ne spune ghidul ca au in jur de 500 de ani. Cu noi la plimbare mai este un mexican din Guadalahara. Facem schimb de adrese de mail si primim o invitatie la el acasa.

Ajungem la un mic sit arheologic descoperit de bunicul ghidului. Se vede numai partea din varful piramidei. Comunitatea locala nu le permite accesul arheologilor sa faca sapaturi de teama distrugerii padurii. Ei incearca sa traiasca cat mai armonios cu natura si pana acum au reusit, in mare parte si datorita interesului turistilor pentru stilul lor de viata.

Partea cea mai haioasa a plimbarii a fost cand traversam un rau peste un bustean si trebuia sa ne tinem de o liana.

Mai aflam ca la ei in comunitate nu merg foarte multi la biserica. Oricum biserica e foarte mica. Ei cred mult in natura. Nuntile nu le fac in biserica, dar cand se unesc cu o femeie o fac ca si cum ar fi casatoriti. Cu toate astea, bunicul lui a avut mai multe neveste si se pare ca ele se intelegeau foarte bine intre ele. Probabil ajuta si faptul ca bunicul lui era mai mult plecat in mijlocul naturii si nu aveau motiv de gelozie 🙂

Ne intoarcem in sat la fix. Exact inainte sa inceapa ploaia torentiala. Dupa amiaza la ora 5 ne ia microbuzul care ne lasa direct in autogara din Palenque, la ora 7.

Luam bilete la autocar pentru Tulum. La ora 10 seara pleaca autocarul. Luam bilete la o clasa superioara. E diferenta mare, e mult spatiu la picioare 🙂

Va urma…

This entry was posted in Mexic and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *