Ziua 6, Vineri, 19 Iulie 2013
La ora 10 dimineata suntem toti gata de plecare. Afara ploua torential, ne spunem sa mai stam un pic, poate se mai domoleste ploaia. Dupa aproape trei sferturi de ora ploaia tot nu se domoleste asa ca plecam. Nu prea stau bine baietii cu canalizarea asa ca se formeaza mici rauri. Oprim la iesirea din oras sa punem benzina. E o statie de benzina foarte mare, cu magazin. Procedura e asemanatoare, numai ca aici intai trebuie sa pui pistolul de la pompa de benzina in rezervor si apoi sa te duci la casa sa platesti.
De la iesirea din oras sunt cam 30 km pana la baraj. Se mai domoleste ploaia cand ajungem noi aici. Facem cateva poze si plecam mai departe.
Cateva lucruri despre baraj: este pe fluviul Enisei; are 124 m inaltime; a fost construit intre 1956 si 1972; genereaza 6000 MW; lacul de acumulare are 2000 km patrati; apare pe bancnota de 10 ruble; este echipat cu un mecanism care permite vapoarelor sa treaca dintr-o parte in alta.
Pe masura ce mergem spre sud peisajul devine mai interesant; dealuri, verdeata.
Ne oprim sa mancam de pranz la un popas unde au si numeroase suveniruri. Gasesc magneti. Nefiind sigur daca o sa mai gasesc in alta parte imi fac stocul pentru toti cei de acasa.
La o oprire la benzinarie Andrei constata ca i s-a desprins jumate din talpa de la cizme. Nu stiu cu ce smac a dat el acolo, dar o fixeaza bine cu powertape.
Nu mai avem prea mult pana la Abakhan. Suntem in Republica Khakassia acum.
Cu 10-15 km inainte de Abakhan ne oprim la un “Cafe” sa mancam de seara. E mai bine sa cauti cazare cu stomacul plin 🙂
Ajungem in Abakhan pe la 9 seara. Hotelurile sunt foarte scumpe. La primul hotel la care incercam ne spun ca nu au parcare, dar sa mergem la hotelul de vis-a-vis. Ajungem acolo, exista o parcare langa hotel cu o bariera, dar fara gard. Este o camera video acolo, dar cei de la receptie ne atentioneaza ca nu supravegheaza nimeni noaptea. Este un paznic dar nu sta cu ochii pe camera video. Bogdan isi lasa o parte din bagaje pe motor, noi, restul, le luam sus in camera. Dupa ce ne facem comozi iesim la o plimbare prin oras. Gasim o terasa unde e destul de multa lume. Ne luam si noi niste beri si ne asezam la masa. La coada ne intreaba cineva de unde suntem. Apoi ne spun ca suntem in Republica Khakassia. Atmosfera e destul de relaxata. Bem o bere si apoi plecam.
Ziua 7, Sambata, 20 Iulie 2013
Reusim un record. La 9:40 ne suim pe motoare si plecam. Sunt 200 de km de parcurs pana la baza muntilor Ergaki.
Ajungem intr-un pas de unde se vad muntii Ergaki… daca e senin :). Acum este innorat, totusi avem noroc ca se vede ceva.
Ajungem la centrul vizitatorilor pe la ora 1. Inainte de plecare, cand faceam planificarea excursiei, am discutat pe internet cu Sergei despre traseele din muntii Ergaki. Sergei a facut o harta a muntilor si are si un site (http://shandl.narod.ru/map.htm; http://ergaki.krasu.ru/).
La receptie dam de o doamna draguta care vorbeste ceva engleza. Ma intreaba daca sunt Cristian. Aflam ca este sotia lui Sergei cu care discutasem pe internet. Ne spun ca ne putem lasa motocicletele si bagajele la ei la centru si putem ajunge la baza traseului cu un microbuz (sunt vreo 8 km pe sosea).
Punctul de plecare pe traseu este de la baza “Tushkanchik”. Tot acolo este un mic cafe unde mancam ceva.
La 16:30 plecam pe traseu; dupa aproape 4 ore punem corturile la lacul Svetloe.
Ajungem la lac (N52 47.621 E93 24.790). De aici mai mergem aproximativ 15 minute pe langa lac pana ajungem la un loc bun de cort. Dam de un alpinist rus (din Novosibirsk) care sta singur. Si-a amenajat omul si o sauna (“bania”). Tantarii sunt la ei acasa.
“Rescue kit”
Prajim si niste plescoi adusi de acasa de catre Andrei.
Ziua 8, Duminica, 21 Iulie 2013
Gigi mai matinal de felul lui se trezeste pe la 5 sa faca poze. Eu ma trezesc la 8 cand incepe sa bata soarele in cort si se face cald. Aveam noi in plan sa urcam pe un varf, Ptitsa (Pasare in limba rusa), dar renuntam. Ar fi un traseu de 6 ore dus intors.
Cand plecam incepe sa se innoreze.
Lacul Svetloe (N52 47.621 E93 24.790)
Pe traseu intalnim multa lume care urca si coboara. Vremea e instabila, mai pica cativa stropi de ploaie, se mai opreste.
Ne oprim direct la “Cafe” sa mancam de pranz. Apoi intrebam acolo daca ne poate duce cineva pana la centrul vizitatorilor. Se ofera o doamna care avea treaba in zona. Nu stiu daca se grabea sau asa merge ea de felul ei… viteza maxima: 130 kmh.
Ne facem destul de repede bagajele. Nu stiu de ce, dar abia astept sa ma urc pe motor. Si lipsisem mai putin de 24 h.
Plecam spre Kyzyl. Azi intram in Republica Tuva.
Mai picura un pic din cand in cand.
Nu cu mult inainte de Kyzyl este o varianta ocolitoare, drumul vechi. La 15 kilometri dupa satul Turan facem dreapta. Mergem ~40 km pe un drum pustiu, frumos si cu asfaltul denivelat.
In Kyzyl ne cazam la gostinitsa Ondujan.Foarte scump si cea mai bomba de pana acum. Ne zic ca avem dus si internet. Dusul e undeva la subsol “army style”. Internetul din parti. In partea asta de Rusia, cazarile la hotel sunt nejustificat de scumpe. Mergem in cladirea de alaturi care are o inscriptie de restaurant. Ne asezam la masa, comandam cate o bere si cand ne uitam pe meniu constatam ca nu au mancare. Mancarea e de fapt in hotel la etaj. Mergem acolo, ne asezam la masa. Comandam porc, orez si salata. Pentru salata au numai castraveti si ceapa. Ne aduc 3 portii de mancare. Se uita mirati la noi cand spunem ca mai vrem una.. desi suntem 4 la masa :). Se pare ca au ramas fara castraveti verzi, ca a patra salata are in completare castraveti murati.
Tot in stil rusesc, nu exista plasa de tantari la geam, desi e plin de tantari peste tot. Imi pun 2 bratari antitantari langa cap.
Ziua 9, Luni, 22 Iulie 2013
Micul dejun in servim la hotel. Putem alege intre oua si orez cu lapte. Eu cu Bogdan ajungem primii la masa si ne luam ora. Cand vin Gigi cu Andrei, desi vor tot oua, primesc orez cu lapte (s-au terminat ouale).
Plecam apoi prin oras sa cumparam simuri pentru telefon. Dureaza 45 de minute tot procesul. Apoi mergem la biroul de granita (N51 43.053 E94 28.526) sa ne interesam de permisul pentru traseul nostru din Tuva. Apar si cererile noastre in dosar, numai ca sunt inregistrate cu data de 6 iunie (procesarea dureaza 60 de zile; noi am trimis initial la o adresa de mail gresita, luata de pe situl oficial FSB Rusia). Le aratam mailul trimis initial, ei ne spun ca nu e buna adresa, noi le spunem ca asta scria pe situl fsb.ru, ei ne zic ca nu e bine, etc… pana la urma, dupa ce da doamna de acolo o gramada de telefoane ne spune sa revenim dupa ora 14:00 (toata conversatia se desfasoara in cele cateva cuvinte in rusa pe care le-am invatat inainte de plecare si prin semne).
Intre timp, eu cu Gigi mergem pana la muzeul culturii Tuva. Din pacate este inchis lunea. Mancam apoi un excelent shashlik de oaie la o terasa aproape de hotel.
Pe strada cu hotelul nostru este monumentul Centrul Asiei
Ajungem la biroul vamal. In 10 minute avem toate hartiile. Chiar langa este un mic aprozar de unde ne facem provizii pentru cateva zile de salbaticie. In sfarsit incepe cu adevarat aventura.